L-am cunoscut pe dl. Avădanei. Am colaborat în toţi aceşti ani la întreţinerea culturilor prin tratamentele aviachimice aplicate.
Fiecare întâlnire cu dumnealui era o lecţie de viaţă. M-a învăţat să mi înving frica de zbor… m-a învăţat să zbor. Sfaturile dumnealui erau lucide, inteligente. Ne spunea înaintea fiecărui zbor că trebuie să ştii să te asculţi, pentru că a zbura nu este niciodată un ”maraton”, ci un răgaz pentru suflet şi minte.
Fiecare zbor te căleşte, te face să trăieşti mai intens experienţele. În acel interval de zbor, tu eşti singura persoană pe care poţi conta, eşti faţă în faţă cu destinul. Eşti respobnsabil pentru propriile decizii, singur în faţa situaţiilor limită.
Şi de atunci totul s a schimbat… când am coborât din aeronavă am fost alt om, mai sigură , mai împăcată cu mine. Îmi amintesc cum îi plăcea să spună – ”ca aviator, cele mai frumoase momente sunt când stăpâneşti un avion… e un sentiment de bărbăţie, o plăcere să simţi libertatea…cerul îţi aparţine ” !
Era un om de fier, nu s-ar fi sinucis indiferent de conjunctura la care viaţa l-ar fi supus. Îl cunosc, am colaborat cu el în toţi aceşti ani.
Luminiţa Ceauşescu
Loading ...
