Divertisment, Plăcerile vieţii — septembrie 25, 2016 at 14:27

In viata nimeni nu te ajuta dupa ce ai fost futut !!!

by

4De o calugarita se apropie gafaind un soldat american:
– Te rog, te rog din suflet: lasa-ma sa ma ascund sub fusta ta. Iti voi explica mai tarziu!
Calugarita a fost de acord. Un pic mai tarziu se apropie doi tipi din politia militara:
– Sora, scuzati, nu ati vazut pe aici din intamplare un soldat?
Calugarita a raspuns ca el a plecat in alta directie.
Dupa ce politistii au plecat soldatul iese de sub fusta si spune:
– Chiar nu stiu cum sa va mulţumesc … Stiti … Nu vreau sa merg in Afganistan…
Calugarita a raspuns ca il intelege perfect.
Soldatul:
– Nu vreau sa par nepoliticos … Dar aveti o pereche de picioare minunate!
Calugarita:
– Daca ai fi privit un pic mai sus, ai fi vazut si o pereche de testicule
Nici eu nu vreau sa merg in Afganistan!

*************

Inainte de o partida de sex ne ajutam reciproc sa ne dezbracam.

 Dupa sex, ne imbracam singuri. 
Morala : In viata nimeni nu te ajuta dupa ce ai fost futut !!!

***************

Definiţia matematică a femeii: femeia este un ansamblu de curbe care fac să se îndrepte o linie.

***************

Viaţa e o curvă

Şi te fute cum vrea ea. Scuze celor care citesc asta şi sunt sensibili la cuvinte obscene. Deci da, viaţa, târfă îmbrăcată în roz, îţi arată de fiecare dată că nu e cum vrei tu. Te lasă să speri, să visezi, să-ţi faci iluzii, să crezi. Şi când ţi-e lumea mai dragă, îţi demonstrează pentru a mia oară că nu tot ce zboară se mănâncă. Îţi oferă ocazii, oportunităţi, ştie să te întoarcă pe toate părţile, ştie să manipuleze până şi cel mai pesimist om, care vede numai negru în faţa ochilor. Înveţi să zbori din nou, rănile încep să se vindece încet-încet, şi deodată… bum! Te izbeşti de pământu’ numit realitate mai repede şi mult mai rău decât o făcusei până acum.

Şi iar ajungi să te întrebi… de ce e aşa? De ce mereu e aşa? De ce mi se întâmplă numai mie? şi multe alte porcării de genu’ ăsta.

Şi iar te ridici, mai greu, dar totuşi te ridici. Te scuturi de praf, îţi găseşti echilibrul şi mergi mai departe. Până ajungi iar la pământ. Şi iar te ridici. Şi tot aşa. Mereu gândindu-te şi întrebându-te când o să scapi din cercu’ ăsta vicios care se învârte… şi se tot învârte… şi se tot învârte… şi te ameţeşte… şi te disperă… Ce mai ai altceva de făcut?

La un moment dat începi să te obişnuieşti. Începi să realizezi că n-ai ce să faci, n-ai unde să fugi, n-ai cum să scapi. Şi omu’, optimist cum e, îşi spune: “Lasă, mă, că o să fie bine!” Sau la extrema cealaltă, pesimistul zice: “Ce dracu’ frate, decât să o ţin aşa mereu, mai bine renunţ că oricum la fel o să se întâmple… cum s-o dai s-o nimereşti?”

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.