Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — martie 17, 2014 at 15:15

Viaţa ca o artă

by

Relatiile – un dans al tandretei. Aleg sa fiu alaturi de tine… aleg sa fiu partenera ta de drum pe o cale pe care încercam sa pasim împreuna într-un echilibru fragil, cu o preocupare constanta de a ne armoniza mersul, astfel încât sa nu ne dezechilibram. Un mers pe sfoara subtire a asteptarilor de la viata care uneori nu se potrivesc, o sfoara a reactiilor care ne amintesc de bagajul trecutului cu care fiecare dintre noi venim pe acest drum… un mers uneori atât de nesigur, încât ne ameninta cu prabusirea.

viata ca o artaAleg sa te aleg în fiecare zi, chiar daca distanta ne desparte, timpul nu ne ajunge si viata ne supune altor preocupari de fiecare data. Îmi place sa stiu ca ma doresti, iar faptul ca ma faci sa ma simt centrul universului tau, îmi dezvaluie motivul pentru care ma simt atât de fascinata de tine. Ne place sa stim ca putem fi întreaga lume pentru cineva, ne da senzatia importantei de care uneori avem nevoie sa ne agatam, ca sa ne gasim sensul în lumea asta. Aleg împartasirea, aleg comunicarea, aleg rabdarea si toleranta, aleg întelepciunea de a asculta, de a gândi înainte de a raspunde, aleg tacerea care da timp, aleg întelesul de dincolo de cuvinte, aleg sa patrund dorinta ta înainte sa ma las purtata de nevoile mele si de impulsul de a le satisface… aleg sa aleg si sa te aleg pentru dansul tandretei în doi. Îmi place sa stiu ca ma anticipezi, îmi da fiori empatia cu care vibrezi lânga mine, aproape simt cum îmi citesti gândurile si ma învalui cu grija si preocuparea de a-mi cultiva sufletul! Aleg dansul în doi pentru tandretea împartasirii prin comunicare… îmi place sa stiu ca poti vibra pe lungimea de unda a gândului meu, îmi da o stare de bine faptul ca stiu ca ma întelegi, îmi place sa stiu ca ma consideri în egala masura previzibila si imprevizibila si ai puterea sa te adaptezi ritmului meu pentru a ma seduce, apoi sa te însotesc în ritmul tau. Îmi place sa stiu ca ma urmaresti cu privirea si îti schimbi directia daca simti ca vreau sa ma urmezi, dar stii sa-mi deturnezi traiectoria daca gasesti un alt drum mai potrivit momentului. Îmi place ca stii, ca întelegi, ca ai maturitatea sa te adaptezi si inteligenta sa ma provoci. Îmi place dansul tandretei în doi când stiu sa ma las purtata de ritm, de pasiune, de moment… îmi place sa ma tentezi sa ma adaptez, sa îmi spui stop si sa ma provoci sa vad ca lucrurile pot fi privite si din alt punct. Îmi place ca descoperim împreuna felul autentic de a fi împreuna si ne exprimam deschis si onest pentru a ne cunoaste. Ne armonizam parerile si ne argumentam opiniile, ne împletim trecuturile si încercam sa tesem un prezent pentru a putea spera la un viitor. Vin spre tine si ma opresc, caut sa descopar cât de aproape sa vin fara sa te simti invadat, dau un pas în spate, pentru ca apoi privirea ta sa ma cheme, dându-mi curaj sa ma apropiu. Alteori vin spre tine si simt ca prezenta mea te stinghereste, cererea mea îti pare o impunere si ma rogi sa-ti dau spatiu. Înteleg sa respect intimitatea ta si apreciez ca stii sa-mi dai spatiu suficient pentru a ma simti confortabil cu libertatea mea, dar doar atât cât sa nu ajung sa ma simt singura sau nebagata în seama. Aleg sa te respir pentru ca asa îti simt sufletul si ma gasesc mai aproape în tesatura fiintei tale. Te ating cu privirea si te las sa ma simti cu degetele în cea mai tandra experienta senzoriala de care ele sunt capabile. Caut sa-ti întâlnesc sufletul si-l îmbratisez atenta sa nu-l sufoc cu dorinta mea de traire pâna în fibra cea mai profunda a fiintei tale. Ma las transformata de dorinta si te invit sa ne armonizam asteptarile, sa ne gasim preferintele, sa ne cunoastem lumile într-un balet rafinat printre obstacolele necunoasterii. Simt ca îmi respecti lumea si ma inviti galant în lumea ta. Ma ajuti sa ma cunosc pe mine prin tine, sa-mi depasesc trecutul si sa ma deschid spre un nou univers. Îmi place parfumul îmbratisarilor noastre si tacerea dintre noi care ne apropie. Îmi place sa râd cu tot sufletul si sa te las sa-mi atingi pâna si cele mai sensibile zone, doar pentru ca îmi place descoperirea a ce pot deveni fiind cu tine. Îmi place felul în care ni se ating sufletele si ni se împletesc gândurile, îmi place sa merg atât de departe încât sa simt ca ma pierd de tot, de lume, de probleme, de frica… îmi place sa descopar ce pot fi si sa devin ceea ce adevarul din mine îmi arata ca pot deveni. Aleg sa respir tandretea ta cât drumul împreuna ne va spori, cât zborul calatoriei noastre ne va hrani sufletele, cât vom gasi împreuna drumul spre noi si spre orizontul spre care împreuna vom privi gasind directia care sa ne defineasca visele amândurora. Aleg sa-ti ofer viata mea într-un abandon al încrederii atâta timp cât, avându-mi sufletul pe tava expus în toata splendoarea vulnerabilitatii lui, vei alege sa nu-i faci rau cu buna stiinta. Îl vei ocroti cu tandrete si îi vei oferi libertatea atunci când vei simti, înfruntându-ti nevoia egoista, ca dansul nostru împreuna nu mai este un zbor, ci pare a fi un picaj, pentru ca aripile ne-au fost zdrobite. Stiu, e greu sa acceptam, dar stii si tu, cum stiu si eu, zborul nostru este posibil doar daca din îmbratisarea noastra exista doua aripi… doua aripi la fel de puternice pentru a putea pastra echilibrul în zbor, întelegerea asupra directiei de urmat, provocarea destinatiei, eleganta miscarilor, tandretea dansului într-o calatorie în care îmbratisarea este bucuria armoniei permanente si adaptarii la schimbarile de pe drum, o miscare permanenta pentru a hrani aspiratiile unei zbor care cultiva sufletele si hraneste linistea cu care ne învaluim existenta.

Aniela Sârbu

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page