Dezvoltare durabilă, Economie — iunie 18, 2014 at 09:30

Utilizarea instrumentelor de plată: bilete la ordin, CEC. Înşelăciuni şi inducerea în eroare

by

In cadrul Conventiei de la Geneva s-a semnat, la nivel european, Legea uniforma asupra cambiilor si biletelor la ordin. Astfel, tara noastra a preluat textul legii uniforme fara ratificarea Conventiilor de la Geneva, forma in vigoare si in prezent fiind redata prin Legea nr. 58 din mai 1934cambia si biletul la ordin.

cecIn consecinta, de-a lungul timpului s-au inregistrat diferite feluri de inselaciune cu acest tip de instrumente de plata. In practica s-a pus intrebarea daca exista infractiunea de inselaciune in contracte in cazul in care faptuitorul, administrator al unei societati comerciale, a emis bilete la ordin pentru plata datoriei sale pentru marfa preluata de la vanzator sau prestatorul de servicii, iar ulterior nu asigura provizionul sau suma de bani in banca sa in vederea incasarii sumei de catre beneficiarul instrumentului de plata, conform art. 215 alin. (3) din Codul penal:

“Inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate.”

Aceasta varianta a inselaciunii se deosebeste clar de inselaciune prin emiterea de file cec prevazuta de art. 215 alin. (4) si nu poate fi confundata.

Astfel, administratorii societatilor comerciale, mai ales cele cu raspundere limitata, emit bilete la ordin ca instrumente de plata in favoarea unor beneficiari, tot comercianti, lasand impresia bunei credinte in afaceri.

Inselaciunea, in oricare dintre variantele sale, este o grava infractiune contra patrimoniului, constand in inselarea increderii participantilor la raporturile juridice patrimoniale comerciale, fapt absolute intolerabil in cadrul acestor raporturi juridice. In toate sistemele de drept inselaciunea sau escrocheria este o fapta incriminata si sever sanctionata. Nu exista o confuzie intre infractiunea de inselaciune cu neexecutarea unei obligatii contractuale.

De asemenea, biletul la ordin, conform legii speciale reprezinta titlu executoriu, asimilabil unei hotarari judecatoresti, si asigurarea provizionului in banca de catre emitent, la scadenta inscrisa pe acestea. Se constituie astfel o obligatie, pe care emitentul si-a luat-o la data emiterii, ca beneficiarul sa poata incasa suma la care s-a obligat cumparatorul.

Faptele pot fi savarsite prin comisiune sau omisiune si trebuie sa rezulte ca emitentul nu a avut in intentie sa plateasca marfa preluata ori serviciile, avand in vedere usurinta in emiterea biletelor la ordin, fara a asigura, in fapt, provizia necesara platii datoriilor sale. Societatile comerciale, diferitele institutii ce participa la desfasurarea activitatilor economice pot solicita si obtine informatii privind conduita in utilizarea acestor instrumente de plata. Astfel, din informatii de Centrala Incidentelor de plati din cadrul B.N.R. poate rezulta ca in perioada de referinta societatea emitenta poate avea un numar insemnat incidente de plata, ceea ce indica faptul ca a existat o practica a administratorului debitoarei de a emite instrumente de plata fara acoperirea in contul curent.

In cazul relatiilor comerciale trebuie avut in vedere ca intentia se probeaza prin actele si faptele savarsite de emitentul biletului la ordin, care rezulta din fluxurile financiare ale societatii pe care o administreaza, din actele contabile, etc. si nu prin simple declaratii.

De obicei in cauza se efectueaza o expertiza contabila care trebuie sa probeze in mod concret manoperele dolosive, sa stabileasca incasarile in perioada de referinta, operatiunile contabile privind avansurile pentru ridicarea de marfuri de catre faptuitor, platile prin banca, daca la data emiterii biletelor la ordin exista sume ridicate de administratorul debitoarei si nerestituite, etc.

Doar in cazul in care exista motive scuzabile, precum forta majora, cazul fortuit, alte asemenea care afecteaza vointa administratorului emitentei nu se pune problema savarsirii infractiunii de inselaciune in contracte.

In practica exista un numar ridicat de situatii in care s-au inregistrat bilete la ordin refuzate la plata de banca emitentului din lipsa fondurilor necesare, Centrala Incidentelor la Plata din cadrul Bancii Nationale a Romaniei furnizand date reale si corecte privind incidentele la plata, ceea ce probeaza faptul ca in Romania exista obisnuinta privind emiterea de bilete la ordin fara sa se asigure suma necesara la incasare, apoi administratorii societatilor comerciale emitente lasa aceste entitati in procedura insolventei, le abandoneaza efectiv, creand blocaje financiare si ingreunand activitatea economica si incasarea impozitelor si taxelor de catre organele fiscale, iar oamenii de afaceri din tara, care activeaza in mod corect simt ca statul nu ii protejeaza si sunt expusi inutil unor riscuri comerciale care puteau fi evitate.

Din acest punct de vedere organele de cercetare penala si instantele de judecata trebuie sa acorde o mai mare atentie in instrumentarea dosarelor avand ca obiect inselaciunea in contracte cu bilete la ordin, avand in vedere si pericolul social privind crearea de blocaje financiare si alte asemenea.

Incidentele de plati, cu sume tot mai mari

BNR inregistreaza statistici despre incidentele de plati. In luna mai a acestui an, s-a inregistrat un record de sume ce nu au putut fi decontate, din cauza ca emitentii filelor cec nu aveau disponibil in banca. In acea luna, bancile au refuzat sa deconteze in total 1,2 miliarde de lei in piata.

Un prim aspect ce necesita a fi clarificat il reprezinta actualitatea dispozitiilor cuprinse in art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934. Opinia potrivit careia aceasta incriminare ar fi in prezent abrogata nu poate fi primita pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Existenta infractiunii de inselaciune prin cecuri, incriminata originar prin art.533 din Codul Carol al II-lea nu echivaleaza cu o abrogare implicita a dispozitiilor art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934. Pentru a exista o asemenea situatie este necesar ca doua norme succesive in timp sa reglementeze aceeasi situatie de fapt, considerata atat din perspectiva actiunii/inactiunii umane ce o constituie, impreuna cu elementele subiective inerente – mobil, scop, cat si a efectelor pe care le produce, a valorilor sociale asupra carora se rasfrang acestea. Plasata in acest context, analiza comparativa a celor doua dispozitii legale demonstreaza lipsa de identitate a aspectelor avute in vedere : prin infractiunea prevazuta de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 legiuitorul a asigurat ocrotirea valorii sociale a increderii ce trebuie sa insoteasca un titlu de plata, incredere pe care nu a subordonat-o nici unui scop; inselaciunea, inclusiv varianta de tip, a celei savarsite prin cecuri, desi apara, in esenta, aceeasi valoare sociala a increderii, este strict circumscrisa apararii bunei credinte a celor ce intra in relatii patrimoniale : de aceea s-a impus subordonarea acesteia unui scop – obtinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, respectiv unui rezultat – producerea unui prejudiciu material.

Prin urmare, infractiunea prevazuta de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 este una de pericol, in vreme ce infractiunea prevazuta de art.215 alin.4 din Codul penal este de rezultat. Aceasta distinctie demonstreaza ca fapta de a emite cecuri fara acoperire este necesar a fi sanctionata penal, chiar daca buna credinta nu a fost inselata, ea fiind periculoasa pentru circuitul civil lato sensu.

Este vorba de elementul subiectiv al celor doua infractiuni : intentie simpla in cazul art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 si intentie calificata prin scop in cazul art.215 alin.4 din Codul penal. La aceasta se adauga necesitatea existentei unei urmari imediate (pricinuirea unei pagube) a actiunii ce constituie elementul material al infractiunii de inselaciune prin cecuri, cerinta care nu exista pentru a fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934.

PIMM Galati noteza ca legislatia trebuie completata cu:

Obligativitatea avalizarii atat spre tras cat si spre administratorul firmei

In urma primei actiuni fie ea fara intentie sau cu intentie, la a doua constatare sa se autosesizeze bancherul trasului si sa raporteze incidentul de plata direct catre CIP cat si in copie organelor in drept pentru a incepe cercetarea penala, ac. facandu-se in max. 48 ore dupa data inscrisa pe fila CEC.

La romani trebuie sa scrii deslusit si clar fara a lasa loc la echivoc si interpretari!
– dupa savarsirea primei fapte daca se dovedeste ca a fost cu intentie, sa se interzica pentru totdeauna dreptul de a mai achizitiona astfel de instrumente de plata si sa fie decazut din dreptul de a mai administra vreodata o societate comerciala, ONG sau chiar o As. de proprietari!

Tertul, in cazul nostru bancherul sa se constituie ca parte in acest proces de plata, deoarece el este cel care achizitioneaza si distribuie aceste instrumente cu elemente de protectie.

Eliberarea carnetelor CEC si a biletelor la ordin (avand caracter de regim special) celui care solicita aceste instrumente de plata sa se faca de catre bancher numai in baza unei analize a bonitatii si a istoricului acesteia in baza documentelor justificative emise de catre toti bancherii cu care solicitantul a colaborat, sau cu o validare a CIP.

Acest lucru se poate aplica de la o data ulterioara convenita de mai multi factori, BNR, Bancheri, CIP etc., anulandu-se la nivel national toate aceste instrumente de plata, urmand a se tipari alte instrumente total diferite de cele aflate in circulatie care sa respecte noile norme legislative.

In mod cert se va diminua considerabil numarul celor care vor avea acces la aceste instrumente de plata!!!

Sursa: PIMM Galati

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page