You cannot copy content of this page
Editoriale — iunie 14, 2014 at 19:44

Unii au dreptate. Alții au puterea.

by
Backup_of_Backup_of_Backup_of_Backup_of_Backup_of_Backup_of_dragos nicolae
Cosmin Alexandru
Azi voi polemiza putin cu Dan Tapalaga, care scrie un editorial interesant pe hotnews (il gasiti aici http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-17466209-oportunisti-reformisti.htm). Printre altele, imi mentioneaza numele si se refera la un raspuns pe care l-am dat, in limitele unui interviu, la Revista 22. Pentru ca acolo n-am avut spatiu sa elaborez o voi face aici.
Mai intai de toate cred ca Tapalaga deschide o dezbatere extrem de importanta pentru societatea romaneasca. Ar putea fi sintetizata, banalizand, desigur, prin titlul: De ce esueaza intelectualii in politica romaneasca? Mi se pare insa ca are o perspectiva destul de subiectiva si prin asta pierde radacinile fenomenelor. Dar e savuroasa, poate, prin referinta la cateva nume mai notorii de intelectuali care, mai tarziu sau mai devreme, au devenit voci critice in partidele din care faceau parte. Unii dintre ei au si esuat si isi plang singuri de mila. Altii, la un moment dat, probabil vor fi in aceeasi situatie. Pretextul editorialului lui Tapalaga a fost desigur recentul congres al PMP. Un pretext bun, as zice.
In primul rand, am rezerve la etichete de genul “intelectuali”, “reformisti”, “oportunisti”. Inteleg ca e mai usor sa operezi cu ele, asa ca nu voi fi prea carcotas in privinta asta. Totusi, cred ca un grad de oportunism il gasim la mai toti oamenii, iar in viata politica poate ceva mai mult decat la cetateanul mediu. A vana oportunitati nu e in sine ceva negativ, cata vreme nu incalci standarde morale sau legale.

E un grad de subiectivism sa spui ca “Macovei a facut un compromis cu Blaga”, pentru unele inalte ratiuni (pe care nu le contest), iar “Preda si-a atins obiectivul de a castiga un nou mandat de europarlamentar si nu-l mai intereseaza, desigur, ca partidul sau a incaput pe mana unor anti-reformisti”, adica e un oportunist.
Sau Baconschi, care a fost un bun Ministru de Externe, un stralucit ambasador la Paris si Vatican, e un oportunist pentru ca a stat langa oameni pe care acum, dupa ce pierdut locul in PE, ii critica.
Si Macovei a stat langa oameni pe care i-a criticat acerb la Congresul PDL din 2013, doar ca, fiind pe locul 2, eligibil, si-a atins obiectivul. Nici mie nu-mi plac lamentatiile de azi ale lui Baconschi, dar diferenta intre el si Macovei, daca vorbim strict de oportunism, este ca unul a fructificat oportunitatea, celalalt, nu.
Nu-i reprosez lui Tapalaga decat faptul ca opereaza cu eticheta „oportunist” cu prea mult subiectivism. Poate era mai intelept sa renunte de tot la ea, nu stiu…
Editorialistul nu e de acord cu mine (asta nu inseamna ca eu gresesc) facand referire la un passaj dintr-un interviu pe care l-am acordat recent Andreei Pora. „Astfel, cred ca Sebastian Lazaroiugreseste cand declara, in interviul recent publicat de Revista 22, ca “partidele din România nu sunt pregătite să absoarbă o anumită tipologie de oameni politici (gen Papahagi, Funeriu, Baconschi ș.a.), dar asta reflectă, pe de o parte, contextul în care funcționează partidele din România – mă gândesc în special la legea de finanțare-, dar și nivelul general al societății românești. Nu putem avea oameni politici mai buni decât cei pe care îi reprezintă.”, zice Dan Tapalaga.
El ma acuza ca generalizez si nu vad nuantele. Nici nu mi-am propus sa vad nuantele si sa tratez cazuistic (subiectiv) situatia intelectualilor care au avut un esec sau un semi-esec in politica. Eu incerc sa merg la cauze, sa vad in profunzime, care anume mecanism blocheaza accesul unor oameni cu o cultura peste medie, cu performante profesionale remarcabile, in interioroul partidelor si, in general, pe culoarul politicii.
Si aici as vrea sa spun ce ii uneste pe acesti oamen, gen Preda, Macovei, Baconschi, Funeriu, Papahagi s.a. Ce au ei in comun si de ce viata politica are nevoie de ei? Daca stii bine fauna umana care populeaza spectrul politic de la noi (si eu zic ca o stiu destul de bine), intelegi destul de repede ca una din resursele rare in partidele de la noi este VIZIUNEA sau IDEILE sau, daca vreti, o perspectiva mai generala asupra societatii. Poate ca nu exagerez, dar 90% din oamenii politici de la noi traiesc de pe o zi pe alta si strict legat de interesele personale imediate. Orice perspectiva pe termen mai lung, orice joc sau combinatie cu bataie in viitor, nu are legatura decat cel mult cu propria cariera politica. E Macovei oportunista? E Baconschi oportunist? Pai coborati in tenebrele partidelor romanesti si o sa gasiti acolo oportunismul desantat, oportunismul ca unic principiu de supravietuire.
Or, oamenii astia, intelectuali, cum ii numim, au exact ce lipseste cronic partidelor politice din Romania: viziune si idei. Poate pentru ca au citit mai mult, poate pentru ca au fost expusi o perioada mai lunga unor experiente multi-culturale, intelectualii sunt capabili sa vada si dincolo de interesul lor imediat. Sunt capabili sa formuleze obiective de tara, sa indrazneasca sa viseze, sa depaseasca, macar si pentru un minut, logoreea pitoreasca, dar ineficienta, care inunda spatiul politic romanesc. Daca mai au si oarece talente retorice, intelectualii pot fi mai convingatori, pot exercita o fascinatie asupra publicului, ii pot inspira pe oameni sa urmeze o anumita cale, sa imbratiseze niste valori.
Dar partidele din Romania, in care ei vor sa se inscrie, ce reprezinta? Ce sunt ele, daca, desigur, vrem sa fim sinceri cu noi? Sunt niste intreprinderi care fac trafic de functii si contracte. Si am pus punct. Toate acestea genereaza bani, iar banii la randul lor produc voturi, iar voturile produc functii si contracte, deci alti bani. Asa s-au constituit partidele din Romania, asta sunt partidele din Romania. Ca sa schimbi ceva aici sunt doua sau trei puncte sensibile la care trebuie umblat: legea finantarii partidelor, depolitizarea reala a functiei publice si competitie reala pentru functia publica. Poti sa acuzi partidele si politicienii ca nu se finanteaza transparent, cand legea permite si ii impinge pe aceasta cale? Poti sa acuzi partidele si politicienii ca vand functii publice, cand legea lasa tot felul de portite pentru schimbari in administratie cu oastea de politruci din teritoriu si de la centru?
Asadar, daca asa arata partidele politice din Romania astazi, e greu de crezut ca poti sa prinzi o functie de conducere fara sa ai bani si fara sa generezi bani, prin aceste practici. Selectia cadrelor se face in mod natural prin aceste mecanisme: oameni capabili sa se descurce, sa vanda functii, sa vanda contracte. Mi-e teama ca persoanele pe care le-am numit mai sus, asa numitii intelectuali, nu au calitatile necesare pentru a fi eligibili in aceste functii.
Fac aici o paranteza, ca sa intelegem mai bine cum afecteaza mersul general al societatii, toata aceasta „roata de bani” impinsa de partidele politice. E bine ca justitia a inceput sa functioneze, si un merit aici il are si Monica Macovei, fara doar si poate. E bine ca demnitari sau inalti functionari sunt anchetati, judecati si condamanti pentru faptele lor. E bine ca s-a declansat aceasta adevarata operatiune „mani pulite” in ultimii ani, prin care moguli, fosti ministri, fosti premieri ajung dupa gratii pentru faptele lor de coruptie. E bine, in primul rand, pentru ca are efect de descurajare, spunem noi. Dar poti sa ai un procuror in spatele fiecarui functionar, parlamentar, primar, ministru? Nu, asa ceva nu se poate. Iar efectul de descurajare are limitele lui. Ca dovada ca, dupa atatea si atatea cazuri instrumentate de procurori si finalizate printr-o sentinta definitiva, exista inca functionari si demnitari care incalca legea. Daca nu umblam la radacina, puterea judiciara se va dovedi la un moment excedata de fenomen. Iar radacina inseamna: finantarea partidelor politice, depolitizarea reala a functiei publice si competitia reala pentru functia publica. Altfel, vom avea in continuare functionari pur si simplu prizonieri ai coruptiei. Ai dat bani la partid ca sa primesti o functie, primesti functia, iti scoti banii, poate chiar mai mult, trebuie sa alimentezi si partidul care te-a numit si, in final, te trezesti ca esti prizonier intr-un sistem care functioneaza prin incalcarea legii. Nu vrei tu sa faci asta? Intotdeauna se va gasi cineva care sa isi asume riscul.
Vedeti multi oameni din elita dispusi sa accepte regulile acestui joc? Eu nu vad.
Vedeti actuala clasa politica fiind capabila sa schimbe regulile jocului? Eu sunt foarte sceptic. Cata vreme merge ca uns, cata vreme functioneaza si genereaza beneficii care se difuzeaza in tot sistemul, de ce actorii implicati ar schimba acest mecanism? Pentru ca doar ei o pot face: partidele si oamenii politici in Parlament si Guvern.
Si, in fine, pe langa modul in care se finanteaza partidele politice, mai exista aceasta regula generala: oamenii politici sunt reprezentativi pentru societatea in care traiesc. Daca Romania era o tara de „Liiceni” am fi avut mai multi „liiceni” in Parlament. Daca Romania era o tara de „patapievici”, am fi avut de multa vreme o reforma reala si durabila in educatie. Apropos, Funeriu a reusit sa faca doar o mica parte din schimbarile necesare in sistemul de educatie (cinste lui si pentru cat a reusit!). De ce n a putut mai mult? Raspunsul e simplu si il stie si el: pentru atat a avut sprijin politic. Dar, daca nu reformam radical sistemul de educatie, Romania nu are nicio sansa sa devina mai competitiva din punct de vedere economic. Iar cand scoala romaneasca va produce mai multi oameni capabili, la medie, sa isi gestioneze propria viata prin competente reale dobandite (nu prin bucati de carton pe care scrie „diploma”), atunci sunt sigur ca vom avea mai multi „liiceni” si „patapievici” in Parlament si in partide. Ecuatia e cat se poate de simpla. Butonul pe care cineva trebuie sa aiba curajul sa apese hotarat se numeste „EDUCATIE”.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.