Dezvoltare personală, Lifestyle — ianuarie 5, 2014 at 16:57

Unde ne sunt barbatii?

by

Nu, nu sunt o adepta a feminismului. Doar ca schimbarea apare atunci cand educi mai ales femeile, pentru ca prin ele educi o generatie intreaga, ele fiind cele care aleg cu cine sa isi faca copiii, ele fiind cele mai ingrijorate de cum isi cresc copiii, in ce lume si cu ce modele.

barbati

Feminismul a capatat o nuanta peiorativa, pentru ca dreptul femeii la suflet e inca unul recent legiferat de istoria patriarhala, si e prost inteles ca si egalitate de roluri. Iar atunci cand exprima opinii diferite de cele ale unui pres, cand isi asuma independenta in afara dreptului de a munci, femeia este vazuta drept a dracului si de speriat.

De speriat se sperie insa doar barbatul copil, care inca nu si-a taiat cordonul ombilical, care nu isi asuma responsabilitatile de barbat, caruia ii este frica ca orice opinie diferita de a lui ii scade testosteronul si ameninta erectia ce-l infiinteaza ca mascul.

Nici o femeie nu a avut orgasm spaland vasele sau dand cu aspiratorul insa. Femeia a trebuit sa descopere ca puterea nu i-o da nimeni decat daca o castiga si mai ales, daca nu isi vinde drepturile ieftin unui baiat aspirant la masculinitate, care isi defineste barbatia prin numarul de cai putere sau prin ingenuncherea altor barbati prin mijloace de cele mai multe ori neloiale, si de si mai multe ori, virtuale.

Nu, nu suntem egali decat in egalitatea dreptului la aceleasi sentimente: apreciere pentru rolul fiecaruia, admiratie pentru incercarea de a se ridica la inaltimea potentialului fiecaruia, congruent intre ceea ce gandesti, spui si faci.

Femeile nu sunt victime ale unui patriarhat opresiv,  refugiul femeii moderne in feminismul declarat ostentativ fiind doar apanajul nevrozei data de esecul in a-si gasi propria feminitate.

Teoria conspiratiei si a cinismului specific razboiului dintre sexe, conform careia de exemplu dragostea a fost inventata de evrei pentru a nu mai plati pentru sex, ne-ar putea face sa banuim  de asemeni ca tot barbatii au  inventat feminismul – pentru ca au vrut sa puna femeile la munca si pentru ca le-a convenit ca femeia sa isi elibereze sexualitatea.

Franciza egalitatii este vanduta ipocrit femeilor insa – daca a avut mai mult de 3 parteneri e promiscua, daca a avut succes in cariera este pentru ca i-au dat parintii sau s-a vandut in stanga si in dreapta.

Si femeile si barbatii sunt de fapt victime ale anomiei generalizate, a lipsei de modele moderne de feminin si masculin, a intoxicarii cu trivial si consumerism. Astfel ca femeia se pisiceste confuza intr-o cautare vesnica intre a fi doamna si femme fatale,  iar barbatul se pierde in metrosexualitatea moderna, cerandu-i-se sa fie un dictator tandru si mai ales democrat.

Unele adevaruri raman eterne insa, pentru ca indiferent de orice filosofie relationala moderna, biologicul si istoria predispune la roluri specifice.

1. Barbatul este vanatorul. El initiaza – si erectia, si cererea in casatorie. Daca nu vrea matriarhat ar trebui  sa-si asume sa faca primul pas. Daca ii este frica de respingere, daca nu isi asuma riscul de a propune, nu isi va asuma nici un alt risc. Tehnologia permite camuflarea acestei frici, barbatul preferand sms-ul, whatsapp-ul si emailul oricarei propuneri directe si asumate.

2. Testosteronul a devenit o ambrozie rara. Pentru ca barbatul modern isi asuma sa fie un follower si nu un lider. Pentru ca evita competitia sanatoasa,  blocat in autovictimizarea ca nu vine dintr-o familie „bazata”. Asa ca viseaza ca o sa dea lovitura, intr-un parvenitism fraudulos. Economia predispune – Romania nu este o tara cu o traditie a banilor, dar cu o traditie a frumusetii feminine. Supraoferta scade pretul pietei, femeile lasandu-se usor impresionate de un display ieftin de averi presupuse. Ieftinul femeii intretine ieftinul barbatului.

3. Critica, orice critica, este un act suprem de lezmajestate. Vor doar sugestii, invesmantate in apropouri fine, eventual scrie pe post-it, cu cerneala invizibila. Nimanui nu-i place critica, dar cu atat mai mult cand femeia lor ii invita la masa negocierilor, vor argumenta in fel si chip, de multe ori cu totul altceva decat fondul problemei. Pentru ca negocierea reala nu exista pentru multi barbati – e his way or the highway.

4. A lua o decizie, a-si asuma responsabilitatea, a face o alegere, a devenit o arta pierduta. Asteapta sa li se intample. Nu aleg intre doua femei, lasand triunghiul amoros sa devina un cerc vicios.  Nu-si asuma responsabilitatea propasirii carierei lor fara sa ceara sustinere neconditionata. Vor copii dar fara sa se implice cu adevarat in cresterea lor, pe principiul ca femeia e un magician care dilata timpul si poate sa fie feminina, aromata, aranjata – si ea si casa si copiii, sa aduca si bani in casa, sa se ocupe si de divertisment si orice alte nevoi ale familiei, in timp ce ei se ocupa doar de nevoile lor.

barbati1

5. Prefera sa fie eroi in virtual. Se simt mareti in jocurile pe calculator, in agatamentul pe FB, pe forumuri si in tot soiul de hobbyuri minuscule. Sentimentul controlului isi gaseste climaxul atunci cand isi face setari pe telefon, in microrevoltele afisate in comentarii vulgare pe FB, in atacurile la persoana si nu in dezbateri logice. Pentru ca vor sa aiba dreptate mai presus de orice, pentru ca prefera sa argumenteze inteligent un semidoctism decat sa isi ia timp sa isi aleaga credintele.

6. Prefera sa fie in competitie cu propria femeie, pentru ca trebuie sa compenseze undeva pentru neimplinirile din arena sociala. Nu-si vor marturisi neajunsurile si infrangerile, pentru ca barbatii nu (se) plang niciodata, ci prefera sa-si faca femeia sa planga. Si se refugiaza in amantlacuri anesteziante, unde o noua femeie se va uita din nou la el ca la un zeu invincibil, pentru ca femeia de acasa ii stie deja crapaturile din piedestal.

7. Cresc in cultura creditului si a imprumutului, a traitului by proxy a unei bunastari ireale. Nu se revolta, nu ia atitudine, ci pleaca capul. Nu isi mai gaseste armele, tace si inghite nedreptati de la sefi, de la guvern si de la karma, preferand sa dezvolte o filosofie care sa-i justifice esecul si frica. Si atunci va vrea sa fie stapan acolo unde poate – acasa, unde nu se spun cuvinte, ci doar se oficiaza liturghia supunerii si devotamentului neconditionat. Din partea femeii, pentru ca regele e doar unul.

8. Raman nostalgici dupa mitul mamei si al iubirii neconditionate. Atunci cand sunt iubiti indiferent ce prostie fac, atunci cand sunt aparati de mania tatalui de manevrele mesterite ale mamei. Daca un barbat nu a castigat admiratia tatalui, a carui iubire este conditionata, nu va sti sa castige nici admiratia femeii iubite, cerand  o iubire de tip matern, neconditionata. Daca nu s-a revoltat impotriva aberatiilor unui tata iresponsabil, nu se va revolta impotriva nici unei aberatii sociale.

barbati2

Si dincolo de toate, barbatii sunt asa cum sunt, pentru ca femeile le permit. Pentru ca nici femeia nu stie sa fie femeie, pentru ca feminitatea s-a dizolvat in feminism, pentru ca femeile se barfesc si se invidiaza unele pe altele, pentru ca vorbesc mult si prost  si orice intelepciune ar spune se pierde in noianul de trivialitate si naivitate.

Pentru ca nici femeia nu stie ce vrea, pentru ca face copii sperand ca asa il prinde, pentru ca apoi se refugiaza in familie, manipuland prin copii, pentru ca dispera barbatul cu contradictii si cu toane, pentru ca se lasa cumparate ieftin.

Pentru ca nu stiu sa dea spatiu barbatului pentru a deveni eroul pe care si-l doresc si se simt neglijate cand el lupta pe fronturi sociale, pentru ca nu isi asuma constient compromisul ci spera ca-l va schimba si face ea barbat prin manipularile ei specifice: lacrimi, rationalizarea sexului, amenintari cu sinuciderea sau intrigi telenovelistice.

Pentru ca speranta e o forma de prostie atunci cand timpul i-a demonstrat ca potentialul prometeic etalat in impaunarea lui de la inceput e doar o incercare sisifica a baiatului de a deveni barbat.

Si pentru ca si femeia a ramas o fetita in asteptarea cavalerului pe cal alb, specia unicorn de preferinta. Pentru ca nu spune demn si asumat ce vrea, pentru ca spune ca nu vrea nimic si din cand in cand altceva. Iar bobul de mazare de sub salteaua ei creste intr-o zi cat altii intr-o suta, pentru ca prefera sa vorbeasca orice alt nonsens decat sens.

Femeia nu va spune ce vrea de la inceput, ci la capatul sperantei si asteptarii ei cand nu mai are credibilitate, pentru ca nevroza ei a innebunit deja barbatul.

Dragi femei, barbatii ne sunt fix acolo unde suntem si noi. In confuzia a ceea ce suntem si a ceea ce vrem, in propria neincredere de sine, in propria neasumare de roluri si de viata, in propria ipocrizie de sine. Cand tu vei sti cine esti si ce cauti, atunci va fi. Pana atunci, doar se intampla.

Disclaimer:  Pozele apartin unui fotograf rus exceptional, Ravshaniya, iar generalizarile imi apartin. Evident ca nu toti barbatii sunt astfel, evident ca nu toate femeile sunt astfel – generalizarea este o operatie a gandirii prin care reusim sa extragem caracteristici generale, si prin care esuam apoi in comunicarea cu partenerul, cand incepem cu “tu intotdeauna”sau “tu niciodata”. Esecul relational apare insa intotdeauna, cand niciodata nici unul nu recunoaste nimic, cand fiecare vrea sa aiba dreptate de unul singur si nu in doi. Si pentru ca amandoi presupun ca lucrurile vin de la sine. Nu, daca vrei o relatie frumoasa, trebuie sa fii mai intai un om frumos: sa stii cine esti si ce vrei si sa nu vrei sa pari altceva decat ceea ce esti – mai ales fata de tine.

BY SOFIA DUMITRIU, www.artdevivre.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page