Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — martie 18, 2014 at 14:11

Un colţ de suflet

by

“Primăvară , dragostea este purtată de briză. Fii atent la pasiunea înaripată sau la sărutările rotindu-se deasupra capului tău. ” Emma Racine deFleur

toamna

Acelaşi lucru pot spune şi eu după ce m-am plimbat azi cu o nostalgie în suflet prin Călăraşi. După trei luni cumplite de iarnă, mi-a înviat sufletul când am văzut pe stradă bătrâni neputincioşi care, totuşi, se plimbau ţinându-se de mâna, simţindu-se ori ca în tinereţe, ori fericiţi, însoţiţi de nepoţii animaţi de vremea frumoasă de afară. Mi-am dat seama că oamenii pe lângă care treceam acum o lună, nu sunt chiar aşa de urâţi şi umbriţi. Acum i-am văzut râzând şi cu speranţă pe chipurile chinuite de iarnă.

Ajungând în Parcul Mare, am văzut că oraşul pe care până acum îl vedeam cu alţi ochi, ascunde şi locuri ce-ţi trezesc emoţii.. numai privind Borcea şi păsările ce se jucau pe deasupra, m-am simţit iar copil. Priveam înmărmurită tot acel tablou al naturii şi mă întrebăm de ce oare nu este tot timpul primăvară? Mi-am dat seama că, asemenea unei femei, primăvară are şi ea o frumuseţe trecătoare, iar noi trebuie să ne bucurăm de fiecare anotimp în parte.

Dar cum rămâne cu serile de primăvară, cu serile acelea în care te cuprind toate emoţiile şi toate gândurile te năpustesc de parcă au ceva cu tine? Ei bine …toţi avem momente în care nu ne mai regăsim, nu ştim unde ne aflăm. Acum e noapte, nu mai e aceeaşi atmosfera de azi, când mă plimbam fericită însoţită de soarele încurajator, e foarte târziu,nu mă ia somnul,niciodată nu am mai simţit asta… Oare ce îmi doresc? Oare ce mai simt? Mai simt ceva? Unde am greşit? sunt doar câteva întrebări ce nu îmi dau pace..

Nu înţeleg, cândva era totul pentru mine, era ce îmi doream, oare ce s-a întâmplat,ce mi-a făcut de am ajuns aici? Am pierdut totul, sau mai bine zis, acum el a pierdut totul, şi-a dat seama într-un final că nu eu eram cea pe care trebuia să o piardă, dar toţi realizăm prea târziu. Îl văd ca pe un străin, nu îi mai cunosc nici dorinţele,m-am schimbat fără că nici măcar eu să îmi dau seama. Când mă uit la chipul lui ,îmi dau seama ce suflet meschin are. Acum încearcă să fie perfect, dar nu mai contează, nu îmi plac oamenii ipocriţi, nu acum am nevoie de el.. am avut în urmă cu ceva timp, când el mi-a rupt bucăţi din suflet, dar am reuşit să le adun şi să le pun la loc, acum mă simt o femeie puternică şi ştiu să mă apăr ca o leoaică, sigur nu va mai reuşi să mă doboare, nici el, nici nimeni… I-am spus că nu mai contează şi nu mă mai interesează ce face, nu îmi mai pasă, nu mai ocupă primul loc în viaţă mea, dar mi-a răspuns : “Este doar o nostalgie de primăvară, totul o să treacă!”

Bianca Anton

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page