Femei şi Bărbaţi, Plăcerile vieţii — februarie 22, 2015 at 12:33

Trei adevăruri dureroase despre dragoste

by

3

În 1967, John Lennon a compus piesa ”Tot, de ce ai nevoie, e dragostea.” De asemenea, el își  bătea ambele soții, și-a părăsit un fiu, l-a acoperit pe managerul său, care era homosexual, cu înjurături antisemitici și homofobe, iar odată a stat o zi întreagă în fața unui grup de oameni gol-goluț.

Treizeci și cinci de ani mai târziu, Trent Reznor din trupa Nine Inch Nails, a compus piesa ”Dragostea nu e îndeajuns.” Reznor, necătând la faptul că era renumit pentru comportamentul său extravagant pe scenă și clipuri gotice înspăimântătoare, a reușit să scape de depedența sa față de droguri și alcool, s-a căsătorit cu o femeie, a avut doi copii cu ea, iar apoi și-a anulat turneele și concertele de prin țară pentru a rămâne acasă și a deveni un soț și tată bun.

Unul dintre acești bărbați vede dragostea în adevărata ei lumină. Altul – nu.

Unul dintre acești bărbați idealizează dragostea, văzând în ea soluția pentru toate problemele. Altul – nu.

Unul dintre ei, probabil, suferea de narcisism. Al doilea – nu.

În cultura noastră, mulți idealizează dragostea. Noi vedem în ea modul de a scăpa de toate probleme vieții. Filmele și cărțile noastre o marchează drept scopul final al vieții, care duce la scăparea eterne de lupta dureroasă pentru supraviețuire. Și, pentru că idealizăm dragostea, noi o supraapreciem. Într-un final, relațiile noastre trebuie să plătească pentru această idealizare.

Când credem că ”tot, de ce avem nevoie, e dragostea”, cum credea Lennon, tindem să ignorăm unele valori fundamentale: respectul, smerenia și angajamentele pe care le avem față de oamenii de care ne pasă. La urma urmei, dacă dragostea rezolvă tot, de ce ar trebui să ne chinuim cu alte lucruri – lucruri complicate?

Dar dacă, ca și Reznor, credem că ”dragostea nu e îndeajuns”, noi înțelegem că relațiile sănătoase au nevoie de ceva mai mult decât emoții pure și pasiuni mari. Înțelegem că există lucruri mai importante în viață și relații, decât simplul fapt de a fi îndrăgostit. Și relațiile de succes sunt construite pe valori mult mai adânci și importante.

Trei adevăruri dureroase despre dragoste

Problema cu idolatrizarea în dragoste constă în faptul că noi dezvoltăm așteptări nerealiste despre ce este, întradevăr, dragostea și ce poate aceasta face pentru noi. Aceste așteptări nerealiste ne sabotează apoi acele relații, la care noi ținem atât de mult. Permiteți-mă să ilustrez:

1. Dragostea nu coincide mereu cu compatibilitatea

Doar faptul că v-ați îndrăgostit în cineva nu înseamnă că acel cineva este partenerul perfect pentru voi. Dragostea – e un proces emoțional, compatibilitatea – unul logic. Și aceste procese nu coincid mereu.

Te poți îndrăgosti într-o persoană care se poartă urât cu tine, te face să te simți și să te percepi drept o persoană mai rea decât ești de fapt, care nu te respectă așa cum tu-l respecți sau care are o viață atât de rea, încât te poate trage și pe tine după el.

Te poți îndrăgosti într-o persoană a cărei ambiții și scopuri în viață sunt direct opuse celor pe care lei ai tu sau într-o persoană a cărei idei filozofice sau religioase sunt în conflict direct cu cele pe care le ai tu.

Te poți îndrăgosti într-o persoană care te seacă de puteri și fericire.

E paradoxal, dar e adevărat.

Când îți întâlnești sau cauți partenerul de viață, trebuie să te conduci nu doar după inimă, dar și după minte. Da, vrei să-l întâlnești pe cel care îți face inima să bată și-ți provoacă fluturi în stomac. Dar trebuie, de asemenea, să iei în considerație modul în care el tratează oamenii din jur, ce ambiții și privire asupra vieții are. Pentru că, dacă te îndrăgostești într-o persoană care nu-ți convine, după cum zicea un instructor de ski în South Park – o să ai o parte de o perioadă rea.

2. Dragostea nu soluționează problemele din relații

Eu și prima mea prietenă eram îndrăgostiți nebunește unul de altul. De asemenea, trăiam în orașe diferite, nu aveam bani pentru a ne vedea, familiile noastre se urau reciproc și am trecut prin crize săptămânale de drame și certuri.

Și de fiecare dată când ne certam, ne întorceam a doua zi și ne aminteam unul altuia că, de fapt, noi eram îndrăgostiți nebunește și că mărunțișurile nu ne vor despărți pentru că eram atâââât de îndrăgostiți unul de altul și probabil vom găsi prin care să rezolvăm tot. Trebuie doar să așteptăm și să vedem ce o să urmeze. Dragostea noastră ne făcea să credem că putem trece peste tot, deși, în realitate, nimic nu se schimba.

După cum se înțelege, nici o probleme nu dispărea. Certurile se repetau. Argumentele deveneau din ce în ce mai dure. Imposibilitatea de a ne vedea unul pe celălalt stătea pe umerii noștri ca o ancoră. Eram atât de absorbiți de noi, încât nu puteam nici discuta normal. Noi vorbeam la telefon ore întregi, fără a spune, de fapt, nimic. Acum, când privesc în urmă, înțeleg că, de fapt, nu era nici o speranță. Dar, cu toate acestea, această aventură a durat 3 ani!

La urma urmei, dragostea învinge tot, nu?

E fără de mirare că relația noastră a luat foc și a explodat, exact ca și dirijabilul Hindenburg. Despărțirea a fost teribilă. Și din această relație am învățat ceva foarte valoros: atât timp cât dragostea te face să te simți mai bine pe fonul problemelor tale zilnice, ea nu rezolvă nimic.

3. Dragostea nu e mereu motiv bun pentru a te sacrifica

Una dintre caracteristicile de bază ale dragostei față de cineva este capacitatea ta de a te gândi mai mult la această persoană, la nevoile sale, decât la tine. Dar întrebarea care este foarte rar adresată este ”La ce renunți pentru cealaltă persoană și merită oare să o faci?”

În relații amoroase, este la ordinea zilei ca cineva să renunțe la ceva pentru persoana iubită și vice versa: la emoții, necesități sau timpul personal. Chiar aș spune că acest lucru este normal și încurajabil și că el stă, de fapt, la baza relațiilor de succes.

Dar când se ajunge la vătămarea respectului față de sine, a propriului corp, a ambițiilor și a scopului în viață doar pentru a fi într-o relație, dragostea devine problematică. Relațiile romantice trebuie să ne îmbunătățească individualitatea, nu s-o pună-n pericol sau s-o înlocuiască.

Dacă ne trezim în situația de a răbda un comportament lipsit de respect sau abuziv, atunci noi, de fapt, permitem dragostei să ne acapareze și să ne distrugă ca personalitate.

Dacă nu vom fi atenți, atunci vom rămâne a fi doar învelișul omului care eram cândva.

sursa Novapost

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page