Cultură şi Educaţie, Obiceiuri — aprilie 19, 2014 at 10:00

Tradiţii şi obiceiuri în Sâmbăta Mare

by

Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştilor, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiţionale, definitivează curăţenia şi fac ultimele retuşuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Înviere şi în zilele de Paşti.

traditii sambata mareTradiţii în Sâmbăta Mare:

Se sacrifică mielul şi se prepară drobul, friptură şi borşul de miel. De Paşte nu se pregătesc foarte multe feluri de mâncare. Pe vremuri era obligatoriu ca femeile să îmbrace, la slujba de Înviere şi în zilele de Paşti, măcar o cămaşă nouă, cusută în orele de taină ale nopţii, iar bărbaţii să aibă cel puţin o pălărie nouă.

La miezul nopţii, lumea porneşte în linişte spre biserică, pe drum se vorbeşte în şoaptă, iar la slujbă toată lumea stă cu mare evlavie. După ce iau lumina, oamenii merg în cimitir la căpătâiul morţilor familiei şi aprind şi acolo lumânări, ca şi cei trecuţi dincolo să ştie că a venit Învierea Domnului. Lor li se dă de pomană şi în ziua de Înviere, dar şi peste o săptămână, când e Paştele Morţilor. De aceea, culoarea cu care s-au vopsit ouăle de Paşti nu se aruncă, ci se păstrează o săptămână, când se roşesc din nou ouă, se duc la biserică, se slujesc şi apoi se duc afară, la morminte, şi se dau de sufletele celor duşi.

Copiii abia aşteaptă să vină de la slujba de Paşti, că dorm o oră, două, şi se scoală să meargă prin vecini, să vestească Învierea şi să primească ouă roşii şi bănuţi. Băieţii merg întâi, în zori, şi apoi fetiţele, după ceasurile zece, unsprezece. Că aşa e credinţa, în ziua de Paşti trebuie să-ţi intre întâi în casă un băiat, ca să ai spor şi bogăţie, că dacă-ţi intra o fată, ţi-aduce sărăcie şi ghinion.

La masa de Paşti, la amiază, se adună cei ai casei, se mănâncă miel şi cozonac şi se petrece în linişte, fără muzică şi gălăgie. Bătrânii ies apoi la porţile caselor şi vorbesc, povestesc.

În Maramureş şi Bihor se fac vizite în sat la alte familii, a doua şi a treia zi de Paşti, când se organizează şi hora satului sau higheghe. Se angajează lăutari, şi acolo, în mijlocul satului, se adună toţi, tineri şi bătrâni, şi petrec.

Un obicei, în zona Bihorului este Ruga pentru ploaie. Se face după Paşti, aproape de Rusalii, când vremea e secetoasă şi holda de grâu are nevoie de ploaie. Se adună şapte feciori (câte zilele săptămânii), în faţa bisericii, fiecare cu câte un snop de spice în mână. Merg în cimitir şi scot doar cu mâinile goale cea mai veche cruce. Însoţiţi de preot şi de tot alaiul satului la Valea Chijicului, crucea este pusă să plutească pe apă şi preotul citeşte de dezlegarea ploii. Apoi, toată lumea arunca cu spice şi cu flori peste crucea din apă, rugându-se să aducă ploaie şi să fie holdele bogate. La terminarea slujbei, cei şapte feciori scot crucea din apă şi o duc la loc, în cimitir.

În intervalul dintre răstignirea pe cruce şi Înviere, Fiul lui Dumnezeu a lăsat trupul Său să zacă în mormânt trei zile şi în acest timp S-a coborât cu sufletul la iad, sfărâmându-i porţile. Trăind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit să ne arate că este posibilă o viaţă spirituală, biruitoare şi fericită, şi fără de trup. Până la El, oricine murea se ducea la viaţa chinuită din iad, întrucât toţi treceau pragul eternităţii cu sufletul transfigurat de păcat. Aceste trei zile de viaţă ale lui Iisus cu sufletul despărţit de trup formează începutul Raiului. Începând din acest moment, sufletele celor drepţi sunt aşezate în Rai până la Învierea lor cu trupurile. Această înviere, numită şi Învierea de Obşte, va avea loc la a doua venire a Mântuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorât la iad a fost acela de a încredinţa şi celor de acolo, care au trăit pe pământ înaintea Sa, Vestea cea bună a mântuirii neamului omenesc de sub robia diavolului şi a păcatului.

sursa: crestinortodox.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page