Cultură şi Educaţie, Obiceiuri — mai 2, 2013 at 10:33

Tradiţii şi obiceiuri în Joia Mare

by

În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugaciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea Domnului de către Iuda.

spalatul picioarelor ucenicilorRememorând evenimentele din Joia Mare, înţelegem măreţia gestului făcut de Hristos care a spălat picioarele ucenicilor Săi, o pildă de smerenie dăruită lor şi nouă. (Ioan 13, 1-17). “După ce le-a spălat picioarele, şi şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: ” Înţelegeţi ce v-am făcut? Voi mă numiţi pe Mine Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pilda, că precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi.” ( Ioan 13, 12-15).

La Cina cea de Taină , el a instituit Sfânta Taină a Împărtăşaniei, prevestind cina cea de tainapatimile pe care le va îndura. Când Iisus s-a întâlnit cu ucenicii, ei şi-au dat seama că sufletul Lui era adânc împovărat; deşi nu ştiau cauza, simţeau aceeaşi durere împreună cu El. Când ucenicii s-au adunat în jurul mesei, El a spus pe un ton de profundă tristeţe.

“Am dorit mult să mănânc Paştele acesta cu voi, înainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum încolo nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt-o şi le-a dat lor, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor”. În Evanghelia de la Luca, Domnul Hristos, după ce a rostit aceste cuvinte, a rânduit: “Aceasta să faceţi întru pomenirea mea”, cuvinte care sunt considerate un testament al Iubirii Lui Hristos faţă de oameni. După ce a cinat, Iisus a luat paharul, zicând: “Acest pahar este Legea cea Nouă , întru Sângele Meu, care se varsă pentru Voi”. (Luca 22, 19-20).

hristos in gradina ghetsimaniTot în Joia Mare, Iisus a rostit rugăciunea din Grădina Ghetsimani, adresată Tatălui Ceresc. Aici era locul cel mai liniştit, preferat de Iisus, când El venea în Ierusalim. În acea noapte, Mântuitorul s-a retras să se roage, lăsându-i pe ucenici să privegheze. Rugăciunea rostită de El în acea noapte este considerată cea mai nobilă dintre toate rugăciunile, prin puterea ei de a ispăşi pentru păcatele lumii. Pentru că, în ruga Sa, Iisus a inclus tot neamul omenesc. În cele din urmă, după a treia rugă, găsindu-i pe ucenicii Săi tot adormiţi, Iisus le-a zis: Sculaţi-vă, s-a apropiat cel ce m-a vândut! Iisus a intuit că, în timp ce El se ruga cu lacrimi fierbinţi, voind să împlinească voia Tatălui ceresc, Grădina Ghetsimani s-a umplut de soldaţi. Cu toţii s-au îndreptat cu făcliile aprinse spre Iisus. În fruntea lor mergea Iuda.

Iuda, unul dintre cei 12 ucenici ai Domnului Iisus, a venit însoţit de o mulţime vinderea domnului de catre iudaînarmată cu săbii şi cu ciomege. Atunci, vânzătorul Iuda a dat un semn de recunoaştere însoţitorilor lui: “Pe care-l voi săruta, Acela este! Puneţi mâna pe el!”.

Iuda a folosit această formulă de identificare, sărutul, care este expresia văzută şi simţită a dragostei dintre om şi Dumnezeu. Şi, apropiindu-se de Iisus, Iuda i S-a adresat: “Bucură-Te, Învăţătorule!”; apoi, L-a sărutat pe Iisus, iar acesta i-a zis: “Prietene, pentru ce ai venit?”. Atunci, însoţitorii lui Iuda s-au apropiat şi L-au prins.

În seara acestei zile creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul ţării, fetele fac câte 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare nod câte o dorinţă, dezlegându-le când dorinţa s-a împlinit. Acestă aţă şi-o pun sub pernă seara, crezând că îşi vor visa ursitul. Tot aici se păstrează obiceiul de a spăla picioarele celor din casă (copii) de către femeile mai in vârstă.

oua-rosiiJoia Mare este cunoscută mai ales, în cultura populară actuală, ca ziua în care se înroşesc ouăle; pentru că se spune că ouăle înroşite în această zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfinţite şi îngropate la moşie o feresc de piatră.

Pe lângă ouă roşii, românii contemporani mai vopsesc ouăle şi in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subţire şi aşa îl fierb, ca sa iasă “cu model”.  În trecut, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniţă), cu coajă de crin roşu sau cu flori de tei… luciul li se dădea ştergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură.

Spiritualitatea românească păstrează şi câteva legende referitoare la înroşirea ouălor. Cea mai cunoscută spune că, întâlnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus ca Hristos a înviat. Iar ei au răspuns că Hristos va învia atunci, când se vor înroşi ouăle din coşul ei. Şi pe dată, ouăle s-au facut roşii. Se mai spune că, după Înviere, jidanii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena. Iar pietrele se prefaceau în ouă roşii. Altă legendă spune că, sub crucea pe care a fost răstignit Hristos, Maria Magdalena a pus un coş cu ouă şi ele s-au înroşit de la sângele ce cădea din rănile Domnului. Există şi alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atât de răspândit pe teritoriul românesc, aşa cum era şi în trecut, ceea ce l-a facut pe un călător turc din secolul al XVIII-lea să numească Paştele “sărbătoarea de ouă roşii a ghiaurilor” (creştini) valahi.

Dar oul, simbol al fecundităţii şi al formei aproape desăvârşite, era folosit şi de alte popoare, în ritualurile lor de sărbători. Popoarele Asiei si Europei, care serbau Anul Nou la echinocţiul de primăvară, ofereau în dar, prietenilor şi vecinilor, ouă roşii. Acest obicei, mult practicat în Italia, Spania, Franţa, Rusia şi chiar în Persia, s-a transmis creştinilor de la păgâni. Şi despre romanii se zice că, foloseau ouăle roşii la sărbătoarea lui Janus. La perşi, egipteni, greci şi gali oul era emblema universului, opera divinităţii supreme. La creştini se credea că el îl reprezintă pe Creator, care creează tot şi conţine în sine totul. La români este nelipsit în ultimele zile ale Postului Mare, fiind consumat de Paşte, după ce este sfinţit şi toată familia ciocneşte ouă. În dimineaţa primei zile de Paşte, în Bucovina şi nu numai e obiceiul de a te spăla cu ou roşu şi cu bani, ca să ai faţa roşie ca oul şi să fii bogat tot anul.

oua de pastiOuăle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primăverii. Cele colorate în negru simbolizează chinul şi durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce dar, dacă vrem să vorbim despre arta populară în privinţa ornării ouălor de Paşte, trebuie să ne referim la încondeiatul ouălor. Ouăle închistrite sunt simbolul Mântuitorului care a ieşit din mormânt şi a înviat, precum puiul din gaoace. În Bucovina (şi nu numai) ele se numesc şi “ouă muncite”, dedicând strădania de a le face frumoase, patimilor pe care le-a suferit Hristos pentru lume.

bibliografie: CrestinOrtodox.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page