Editoriale, People-Passion-Performance — august 3, 2014 at 13:09

TRĂDAREA, INTRIGA, DENUNȚUL

by

Românul are o înclinare aparte pentru trădare, complot și denunț. Fac parte din viața lui cotidiană. Le întilnim la tot pasul, la birou, in familie etc. Sunt la fel de răspîndite ca strănutul și tusea, ca fumatul, băutul cafelei și berii. Sunt considerate firești, în ordinea lucrurilor. Asta ptr că sunt socotite drept mijloace de neînlocuit ptr a supraviețui. Pentru a face carieră, pentru a reuși în viață, pentru a te îmbogăți, ptr a-ți înlătura rivalii, etc. Nici nu e de mirare. Depinzi de o vorbă, de o scrisoare, de o calomnie, de un zvon. Și așa e din vechime. Țările dintre Nistru Tisa, Dunăre, au trăit secole expuse pretențiilor continue ale Imperiilor din jur. Rusesc, otoman, habsburgic, a tătarilor și polonezilor. Aceasta presiune a nimerit pe o societate labilă, cu instituții slabe, cu oameni sub vremi, nu invers.

brancoveanuFără o capacitate de  rezistență bine articulată, cu oameni dispuși mai curînd spre acomodare și compromis decit spre a înfrunta pericolele. Asta deformează caracterul oamenilor, dă întîi de toate conștiința fragilitații tale și generează corupție. A merge cu pîra la mărimile zilei e un exercițiu natural. Chestiunea supraviețuirii se pune zilnic și morala slăbește drastic. Orice mijloc de a dăinui încă o zi, un an, o generație, pare bun. Povestea asta vine dinainte de fanarioți, are o lungă tradiție. Istoria românilor e f. bogată în evenimente în care trădarea, complotul, denunțul – au jucat rolul decisiv. Departe de a fi rodul întimplării cele 3 elemente sunt ca sistemul circulator intr-un organism viu. Au devenit mai mult decît o obișnuință, au devenit un reflex.

Tocmai am terminat de citit “Viața și domnia lui Constantin Voda Brâncoveanu” de Nicolae Iorga. Sunt multe lucruri de pomenit în destinul extraordinar al lui Brâncovenau. Un aspect ar trebui totuși subliniat. Epoca lui Brâncoveanu este una a trădarii, denunțului și a comploturilor. Cu astea își petreceau vremea boierimea, vodă, etc. Brâncoveanu – maestru al intrigilor, al diplomației subțiri – a căzut pină la urmă și el victima amestecului letal de care vorbeam. A fost mazilit în Palatul său în marțea din săptămîna Paștelui, aprilie 1714, și dus împreună cu copiii lui de parte bărbătească la Constantinopol. Anchetat ca să spună unde a ascuns averile. A fost executat (sub privirile sultanului si ambasadorilor occidentali) la 15 august 1714 de Sfinta Maria, în ziua cînd împlinea 60 de ani. Au fost uciși mai întii cei 4 copii. Scenă teribila, de neimaginat.

Brîncoveanu și ai lui au murit în urma unui denunț din partea unor rude. A fost o trădare, o intrigă politică, un complot din partea unora care doreau să îi ia averea și scaunul domnesc, etc. Motivele la acest gen de operații se cunosc întotdeauna. Vin din răul cuibărit în fiecare, din invidie, din pofta de mărire, din amorul ptr putere, din resentiment, din frică etc. Toate sunt trăsături foarte românești. Nu e un secret cred pentru nimeni că și azi se văd foarte bine toate aceste lucruri. Sunt practici curente, le constați în jur la tot pasul.

Sursa:www.stelian-tanase.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page