Cultură şi Educaţie, File de Istorie — martie 20, 2014 at 19:04

Totul despre Transnistria: PRECIZĂRI IMPORTANTE DESPRE SITUAŢIA LA ZI

by

A) Etnic
Moldovenii/românii au fost şi sunt principala etnie din autoproclamata republică moldovenească nistreană chiar şi după recensămintele lui Smirnov însuşi.
În contextul disensiunilor recente dintre Ucraina şi Rusia, este important de ştiut că moldovenii/românii şi ucrainenii însumează peste 70% din populaţia aflată sub controlul separatiştilor.

transnistriaAutoproclamata republică nistreană nu are în componenţă doar teritorii transnistriene ci şi teritorii la vest de Nistru, în zona Tighinei, zonă care este una basarabeană şi nu transnistriană.
În zona efectiv transnistriană, ruşii sunt doar 26 % (conform recensămintelor lui Smirnov din 2004).
Separatiştii controlează, aşa cum am spus mai sus, şi o zonă de la vest de Nistru în jurul oraşului Tighina (Bender). În această zonă (basarabeană şi nu transnistriană) ruşii sunt 44 %. Este de ştiut acest lucru înainte de a înainta tot felul de ,,soluţii” aberante bazate pe o crasă lipsă de informaţii

B) Oportunităţi aduse de criza ruso-ucraineană
Criza ruso-ucraineană poate duce la rezolvarea problemei transnistriene în favoarea menţinerii integrităţii teritoriale a R.Moldova.
Cheia zonei nistriene este la Kiev care poate face ca separatiştii să fie izolaţi de Rusia.
Mai mult, Ucraina, dacă vrea să acceadă în UE, are ca primă sarcină un bun control al frontierelor care o obligă să nu recunoască grăniceri, vameşi şi paşapoarte ai unui stat inexistent. Ucraina este obligată să accepte instalarea la frontiera sa a unor posturi de grăniceri şi vameşi ai Chişinăului care să îi dubleze/înlocuiască pe nelegitimi grăniceri nistreni.
Există deja practica între Rmoldova şi Ucraina a unor posturi comune de grăniceri şi vameşi moldo-ucrainene. Ele trebuie urgent instalate de-a lungul întregii frontiere de peste Nistru.
Izolaţi de restul lumii, cei 150 000 de ruşi din zona separatistă vor reveni la sentimente mai bune. Aceste sentimente mai bune vor fi date şi de perspectiva de a călători liber în Europa.
Între a nu ieşi din ,,ţarc” nici spre Ucraina şi Rusia şi nici spre Europa şi între a circula şi în Europa şi Ucraina şi Rusia, separatiştii vor sfârşi în a accepta paşapoarte al Chişinăului.
Trebuie neapărat subliniat faptul că zisa republică deşi îşi spune ,,moldovenească” şi are în ,,constituţie” trecute ca egale ,,limba moldoveneasă, rusă şi ucraineană”, NU foloseşte nici ,,moldoveneasca” şi nici ucraineana în administraţie, înscrisuri oficiale sau pe site-urile ,,ministerelor”. Sigur că acest lucru este încă un motiv care face neplăcut ucrainenilor acest regim separatist.

Deja, în aceste zile, Ucraina a hotărât să blocheze frontiera separatistă, nepermiţând bărbaţilor de peste 17 ani să iasă din regiunea transnistriană.

Rămâne de văzut dacă Chişinăul va avea curajul să întocmească de urgenţă liste cu ,,demnitarii” separatişti faţă de care să se ia măsuri ferme pentru activitatea lor care pune în pericol ordinea constituţională şi legislaţia internaţională. Interdicţii, confiscări, blocări de conturi, mandate de arestare ale acestor lideri separatişti, vor face ca mica fâşie de pământ înconjurată de Ucraina va renunţa la sfidarea Chişinăului fiindcă ajutorul din Rusia nu le va mai veni de data aceasta fiindcă nu va mai putea trece prin Ucraina. Kievul a interzis deja şi transmiterea prin cablu a posturilor ruseşti.

Este vremea ca Republica Moldova să îşi preia controlul întregului teritoriu naţional asupra căruia niciun stat nu i-a contestat dreptul.

Iată mai jos câteva consideraţii istorice privind zona transnistreană, material pe care l-am scris în urmă cu mai mulţi ani, material la care se face referire cam pe toate site-urile care vorbesc de acest subiect, material pe care unii l-au tradus şi în engleză şi rusă.

Transnistria- ,,Ţara noastră de dincolo de Nistru” –  Ţara nimănui – partea I

Transnistria în sens geografic este delimitată de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului şi litoralul de 150 km al Mării Negre1.Prin români transnistrieni înţelegem însă pe toţi cei de dincolo de Nistru,cuprinzând Podolia şi mergând până la Nipru ba chiar Don, în Crimeea, Caucaz şi Siberia.

Începuturile întinderii marginii estice a românităţii la est de Nistru se regăsesc în simbioza dintre tyrageţi (geţii de la Tyras sau Nistru), deci între supuşii lui Burebista care la gurile Bugului stăpânea Olbia şi romanii ale căror urme se găsesc la tot pasul.

Din vremuri foarte vechi a început între români şi ruteni sau ucrainieni un vădit proces de interpenetraţie etnografică şi demografică continuat în decursul veacurilor prin colonizări şi emigrări ale acestor două rase. Stăpânirea cnejilor bolohoveni se afla pe cursul râului Sluci şi pe Bugul superior care sunt şi cei care îi vor preceda pe cazaci2. Istoricul ucrainian V.B.Antonovici scria în 1885 că nici dreapta nici stânga Nistrului ,,nu a aparţinut nici principilor halicieni nici altor principi ruşi”.Lupta corp la corp cu triburile slave şi turaniene nu va împiedica realizarea statului moldovean în sec.XIV, principatul de la Baia alăturîndu-se altor aşezări româneşti mai vechi, unele răspândite până în Polonia şi Volhinia.Între voievozii bolohovenilor mai cunoscuţi sunt Alexandru din Belţi şi Gleb al lui Ieremia.5 Încă la debutul mileniului al II-lea, această romanitate era destul de puternică, surse scandinave din veacul XI semnalând prezenţa ,,blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronică veche rusească menţionează pe aceiaşi ,,volohove” în zonă.6 În Crimeea ne întâmpină la 1287 un Crăciun, la 1280 o ,,unguroaică Mărioara” de la Caffa, iar în sec.XV ,,ungurii” Radu, Stanciu, Stoica în aceeaşi colonie7, elementul românesc cunoscând iată din excesul său de vitalitate şi fenomenul de diasporă.

La 25 mai 1455 orăşenii din Cetatea Albă nemulţumiţi de acţiunile piratereşti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului pun stăpânire pe această fortificaţie şi îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducătorii cetăţii.87

Podolia epocii lui Ştefan cel Mare este socotită de N. Iorga ca aparţinând ,,de fapt nimănui” deşi succesiv ţinuse nominal de cnejii tătari, Marele Cnezat al Lituaniei şi Polonia. Pe nesimţite s-a născut o Moldovă ,,nouă” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupată de Moldova între 1455-1475.

Cazacii români

Ştefan Bathory într-o scrisoare către înalta Poartă arată că întinderile dintre Bug şi Nipru erau populate cu o adunătură de oameni compusă din poloni litvani, moscali şi români. Cazacii sunt strânşi dintre moscali şi români.Prin denumirea de cazac, tătarii înţelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Vişnovieţchi se cobora dintr-o soră a lui P.Rareş. A pretins şi scaunul Moldovei.9 După Ioan Vodă cel Cumplit, cazacii vor năvăli în Moldova de mai multe ori aducând cu ei ,,Domnişori” -fii adevăraţi sau închipuiţi de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioară ai Moldovei.

Ioan Nicoară Potcoavă a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeană. El va reuşi să ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei şi acelaşi noroc si-l vor încerca şi alţi români din fruntea cazacilor: Alexandru şi Constantin Potcoavă10, Petre Lungu, Petre Cazacu. Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai deţine dintre românii transnistrieni Ion Grigore Lobodă, Tihon Baibuza, Samoilă Chişcă, Ion Sârcu, Opară, Trofim Voloşanin (Românul), Ion Şărpilă, Timotei Sgură, Dumitru Hunu şi eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independenta Ucrainei, Dănilă Apostol. Pe tot parcursul  sec XVI – XVIII, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobădă, (în Pereiaslav), Martin Puşcariu (în Poltava), Burlă (în Gdansk), Pavel Apostol  (în Mirgorod), Eremie Gânju şi Dimitrie Băncescu (în Uman), Dumitraşcu Raicea (în Pereiaslav) comandantul Varlam Buhăţel, Grigore Gămălie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Raşcov), Petru Apostol (în Lubensc). Alţi mari comandanţi de unităţi căzăceşti dintre ,,dacii transnistrieni” sunt: Ţopa, Scapă, Ţăranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desălagă, Drăgan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculeţ, Chigheci, Grigoraş, Bogdan, Radul, Focşa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Mulţi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 165411, iar alţii precum generalul Ciorbă şi coloneii Mândra, Ghinea şi Brânca vor intra în servicul Rusiei.12

Domnii Moldovei au stăpânit Transnistria

După ce în 1574, Ion Vodă Armeanul pomenea de ,,ţara noastră a Moldovei de dincolo de Nistru”, după ce în 1602 boierii 13 vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 ,,Despot al Moldovei şi Ucrainei”14 împlinind pe lângă rolul de domnitor  al Moldovei şi rostul de hatman15 şi administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie şi acte redactate în româneşte.16 Dacă până acum doar hotarul etnic depăşise Nistrul, Duca va duce şi hotarul politic în zona transnistreană având în stăpânire toate teritoriile dintre Carpaţi şi Nipru. După el au mai deţinut conducerea Ucrainei, Ştefan Movilă, Dimitrie Cantacuzino şi Ene Drăghici iar cu mari funcţii au fost şi Simeon Paliş şi Sandu Colţea.17

Consecinţă a stăpânirii lui Duca Vodă (care a ridicat curţi domneşti la Ţicanova pe Nistru şi Nimirov pe Bug) Moldova continuă până la 1765 să administreze şi malul stâng al Nistrului.18

Importantele centre ale Transnistriei erau Movilăul, Dubăsari, Silibria, Iampol, Jaruga, Raşcov, Vasilcău. În noua oblastie formată de ruşi la Oceakov (la a cărei construcţie Petru Şchiopu participase cu 15.000 salahori şi 3.000 care) au primit în sec. XVIII pământuri boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabău, Cananău, Crăciun, Pascal, Hagilă, Săcară, Nicoriţă, Ghenadie, Dodon, Zurucilă etc. Cetatea a fost cerută de Mihai Viteazul la 1600 şi apărea încă de pe atunci, ca fiind unul din oraşele Moldovei). Într-un recensământ din 1793, între Nistru şi Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romăneşti.19

Biserica transnistreană subordonată din vechime bisericii române

Ţinutul gravita şi bisericeşte spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseşte pe Lazăr Branovici ca episcop la Cernigov.20 Într-un act dat la Thighina în 1769 se face următoarea precizare privind subordonarea bisericească: ,,mitropolitul Proilavei (Brăilei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunării şi al Nistrului şi al întregii Ucraine a hanului”.21 În câteva rânduri ţinutul dintre Nistru şi Bug a intrat sub jurisdicţia episcopiei Huşilor. După 1792 (dată la care ruşii ating Nistrul) Transnistria va aparţine bisericeşte de Ecaterinoslav în fruntea căreia însă era românul Gavril Bănulescu-Bodoni care după anexarea Basarabiei va reuni sub aceeaşi mitropolie Chişinăul, Hotinul şi Oceacovul ,,fiindcă în ţinutul Oceacovului precum şi în Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari şi colonişti de diferite neamuri, iar ruşi sunt foarte puţini”. Din 1837 se va înfiinţa eparhia Chersonului şi Tauridei cu reşedinţa la Odessa.22 Pe malul stâng al Nistrului şi pe alocuri şi în stepa Chersonului până la Bug, erau aşezări în care fiinţau cam 100 de biserici moldoveneşti, iar tot sudul Rusiei până aproape de Kiev era în stadiul de colonizare abia cu două decenii înainte de răpirea Basarabiei.23

În 1717 domnul Moldovei, Mihai Racoviţă, atestă printr-un act o dăruire de moşie făcută peste Nistru lui Apostol Leca.24

Viorel Dolha

[button link=”https://www.argumentpress.ro/totul-despre-transnistria-ii/” bg_color=”#ba1eba” window=”yes”]Totul despre Transnistria (II)[/button]

[button link=”https://www.argumentpress.ro/totul-despre-transnistria-partea-iii/” bg_color=”#ad10ad” window=”yes”]Totul despre Transnistria – partea a III-a[/button]

 

1 Comment

    Leave a Comment

    You must be logged in to post a comment.

    You cannot copy content of this page