Dezvoltare personală, Lifestyle — iunie 7, 2013 at 15:14

Ţi-e teamă că vei fi judecat de alţii?

by

teama de a fi judecatTuturor ne este teamă să vedem că oamenii ne critică ideile şi cuvintele… Îţi aminteşti cum este când te critică cineva?…Cum te-ai simţit când cineva ţi-a luat la disecat ideea ta genială şi s-a ales praful de ea?… Dacă atunci când spui ceva, tu vorbeşti conform tuturor credinţelor tale despre lume şi viaţa, atunci de ce această teamă de Judecată Altora?..

Din teama de a fi judecat de către alţii, comportamentul tău se schimbă… Nu mai eşti spontan şi relaxat când vorbeşti, devii din ce în ce mai pasiv şi parcă nu mai ai voinţă, devii din ce în ce mai dependent de alte persoane şi eşti condiţionat de ceea ce doreşte altă persoană… se poate întâmpla şi să simţi că îţi este ruşine să îţi exprimi propria părere şi taci pentru că îţi este teamă că nu eşti înţeles sau eşti înţeles greşit… îţi este teamă că nu eşti acceptat şi iubit…

Toate aceste emoţii şi gânduri apar în mintea ta când îţi este teamă de judecata altor persoane!

teama de a fi judecat 1

De multe ori îţi ia ceva timp să scapi de această teamă…  să te eliberezi de judecata celorlalţi. Cum să faci să treci peste această teamă?… În primul rând, trebuie să fii atent la tine când simţi această teamă. Dacă încerci să eviţi ceea ce simţi, o să te sperie şi mai mult… Ceva timp în urmă un prieten dădea exemplul  scheletelor din dulap… toţi avem câte unul în dulap, el trăieşte acolo până când noi deschidem dulapul şi privim în direcţia lui şi avem curaj să îl aruncăm de acolo şi să facem curat în dulap… (dulap, a se citi gândire, subconştient)… Ce vreau să spun este că ai nevoie să fii atent la emoţiile tale când simţi acea teamă, că să ştii cu ce ai de-a face… Gândeşte-te cum ar fi viaţa ta dacă te-ai simţi complet liber să-ţi spui orice părere fără frică că altcineva o să îţi taie elanul… Chiar să spui şi o prostie, dar totuşi să ai curajul să vorbeşti…  apoi chiar să ai curajul să spui “am greşit” cu zâmbetul pe buze… Cine a trecut prin asta ştie ce vreau să spun, este o satisfacţie mare chiar şi să poţi spune “am greşit” fără să îţi fie teamă.

Primul  lucru pe care trebuie să îl faci este să îţi recunoşti greşelile!

Când spui “am greşit”, îţi creste mult puterea interioară tocmai pentru că în acel moment scapi de sub tirania dorinţei de a fi perfect… Când poţi să accepţi că greşeşti, că nu eşti perfect şi o să poţi spune cu voce tare acest lucru, o să te simţi eliberat… Foarte puţini oameni au puterea să recunoască că au greşit, aşa că puţini se aşteaptă să fie cineva care să recunoască public, că greşeşte… vei fi uimit de reacţiile celorlalţi… O să îi vezi pe unii agitaţi, nervoşi, chiar indignaţi, că după ce că ai greşit, mai ai tupeul să îţi şi recunoşti greşeala… adică exact ceea ce ei sunt incapabili să facă… Toţi aceia de care ne este teamă că ne judecă… de fapt şi ei greşesc şi le este teamă la rândul lor, să nu fie judecaţi...

Al doilea lucru pe care trebuie să îl faci  este să îţi spui: “cât de rău poate să fie?”

Asta  constă în faptul de a te gândi la cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla dacă spui ceea ce crezi tu despre acel subiect care se discuta… Oare ce pedeapsă insuportabilă o să ţi se aplice de către cei care te ascultă vorbind?.. Cum vei reuşi să supravieţuieşti?…

Întreabă-te chiar înainte să începi să vorbeşti ce o să ţi se întâmple aşa de grav încât să nu poţi supravieţui… Apoi întreabă-te cum o să te simţi că ai reuşit să depăşeşti propria teamă… O să vezi că dacă îţi dai răspunsurile corect, o să scapi definitiv de teama de a fi judecat de alte persoane… O să ajungi o persoană care are curajul să se afirme şi să spună cine este şi ce doreşte…

Al treilea lucru: perfecţiunea întrebărilor

Gândeşte-te la momentele în care cineva îţi critică o propoziţie de-a ta… Aminteşte-ţi că modul lui/ei de a critica şi de a distruge ideea ta se bazează pe: un alt argument care spune contrariul a ceea ce susţii tu – un argument bazat pe o altă propunere sau doar cu scopul de a demonstră că tu greşeşti şi gata… sau îţi pune întrebarea  “de ce să facem aşa ceva?” – adică nu ai reuşit să aduci argumente suficient de convingătoare… sau  simpla senzaţie că “nu ştiu de ce, dar nu îmi place ce ai spus tu” – adică sunt alte lucruri care nu plac persoanei respective şi acum se lasă influenţată de ele… Ce să faci în situaţia asta?… să îi răspunzi cu tupeu! 

Pentru a contra-argumenta, trebuie să înveţi un set de întrebări pe care să le foloseşti când persoana care te judecă şi-a terminat discursul…
1. “Ce te face să fii sigur de ceea ce ai spus acum?”
2. “Pe ce te bazezi când faci această afirmaţie?”
3. “Cum putem să aplicăm în practică ideea ta?”
4. “Cum ar fi dacă ideea ta ar completa-o pe a mea?”

Când foloseşti întrebările astea, ai suficient timp până primeşti răspunsurile că să te gândeşti la propriile tale argumente. Iar dacă persoana îţi zice “păi nu ştiu ce mă face să gândesc aşa”, atunci poţi oricând să îi spui “dacă nu ştii pe ce te bazezi, cum ştii că ideea mea nu este bună?” Discuţiile bazate pe acest tip de întrebări pot să întoarcă situaţia complet în favoarea ta… o să vezi cât de uşor este să blochezi persoana respectivă sau să îi schimbi direcţia de gândire…

La întrebarea agresivă “de ce să facem ce zici tu?”  sau “de ce crezi că este aşa cum zici tu că este?”… Reacţia ta poate să fie “nu trebuie să facem nimic din ceea ce spun eu. Eu îmi spun doar părerea personală, care poate să fie aceptată de tine sau să fie respinsă” Această a două frază în care tu recunoşti că o părere poate să fie acceptată sau respinsă este suficientă pentru ca să scapi de teama de a fi judecat. Pentru că îl dezarmezi pe cel care te judecă…

Şi, dacă cuiva nu îi place persoana ta şi îţi spune că nu simte că e bună ideea spusă de tine, e acelaşi lucru când spui că cineva ţi-a respins “din start” ideea… Când cineva spune “nu simt că îmi place asta” sau pur şi simplu “nu îmi place ce spui tu”, reacţia ta ideală ar trebui să fie: “şi ce anume îţi place în realitate?”… Scopul acestei întrebări a ta este de a îndepărta judecata de la persoană spre subiectul discutat… Adică scapi de o judecată personală pentru că tu îndrepţi prin întrebarea ta toată atenţia spre subiectul discutat… Atunci, o să vezi din nou că scade şi teamă ta de a fi judecat…

Toate aceste temeri interioare se bazează pe faptul că nu ştim să facem faţă unei discuţii posibil conflictuale… De fapt, ne este mai teamă de ce urmează după, de un posibil conflict… Ţi-a fost implantată în minte ideea că e mai bine să laşi de la tine şi să baţi în retragere…  şi asta îţi creează teama de a fi judecat…

Când nu o să îţi mai fie teamă de conflict, pentru că ştii că poţi să te descurci – pentru că ştii întrebările potrivite, pentru că ştii să îţi ţii sub control emoţiile şi gândurile, pentru că cunoşti bine subiectul discuţiei – atunci o să dispară şi teama ta de a fi judecat…

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page