Dezvoltare personală, Lifestyle — august 23, 2014 at 16:13

Telefonul fără fir…

by

Regula telefonului fără fir funcţionează impecabil încă… în ciuda faptului că trăim într-o eră a informaţiei în care 2 click-uri te despart de orice răspuns… E acea regulă care face ca o persoană să preia ca şi certitudine o informaţie transmisă din „gură în gură”, alterată în aşa hal încât, continutul iniţial al informaţiei ajunge uneori să sufere schimbări radicale… e binecunoscută formula…şi aproape întotdeauna „ajută” în calculul emiterii „judecăţilor de valoare”…

barfaPrea puţini îşi mai pierd timpul să verifice informaţia şi continutul mesajului… în schimb, se pricep a emite „judecăţi de valoare” pe baza lor…

Practic, decât să piardă timpul încercând să-şi argumenteze propriile păreri… însă, fie vorba între noi asta ar însemna să constate că „bat câmpii cu graţie”… toţi se grăbesc să dea cu piatra deşi habar nu au de ce aruncă… Unii o fac din răutate şi din dorinţa de a fi pe placul cuiva care îl ascultă… alţii din ignoranţă, alţii din orgoliu… însă, indiferent de justificarea pe care o au, mai toţi dau „verdictele” în grabă fără a cugeta măcar o clipă la acţiunilor lor…

Nu se satură nimeni de atâta superficialitate?… sunt toţi atât de porniţi împotriva „nu-ştiu-cui” sau a „nu-ştiu-ce”?… Probabil, de multe ori cei care sunt atât de porniţi nu ştiu nici ei de ce, dar e clar că ceea ce fac alţii nu e niciodată bine… dar, din cauza lor nu trebuie să-i urâm pe toţi… Omul are şi părţi bune, dar le vezi doar pe cele rele… pentru că este mai simplu şi îţi vine mult mai uşor să dai glas frustrărilor şi nepuntinţelor personale…

Mie îmi sunt atât de dragi oamenii care îţi zâmbesc pe stradă dacă te văd trist şi îngândurat, oamenii care nu fac tot posibilul să iasă în evidenţă şi nu vorbesc decât dacă sunt întrebaţi… copilaşii care se uită în ochii tăi şi cu mutrişoarele lor inocente îţi aduc aminte că mai există fericire şi speranţă… şi ştiu, în naivitatea mea, că oamenii încă mai pot fi buni şi calzi şi pot lăsa deoparte falsitatea, egoismul, egocentrismul şi ignoranţa…

Concluzia: bârfa, emiterea „judecăţilor de valoare” şi răutatea sunt la loc de cinste azi… dar, dragii mei, nimeni nu este perfect… suntem oameni şi imperfecţiunea este o caracteristică principală a fiinţei… deci, nimic nu este perfect şi oricât am încerca nu vom gasi perfecţiunea… cu alte cuvinte, nu judecaţi persoanele din jurul vostru fără a apela mai întâi la bun simț și la capacitatea voastră intelectuală… şi încă ceva… zâmbiţi mai mult şi nu mai trăiţi doar în umbra îndoielilor şi a frustrărilor… cu siguranţa viaţa vă va fi mai frumoasă!

Şi pentru final: Nu mai emiteţi „judecăţi de valoare” fără să cunoaşteţi subiectul… cunosc oameni care au ajuns în stare de depresie profundă din cauza gândirii “eu nu sunt nimic, eu nu merit nimic”, indusă de cei din jurul său… de aceea, vă întreb din suflet: unde se trage linia între umilinţă şi stima de sine?… când recunoşti că ai facut ceva bine înseamnă că te mândreşti?… cum ar trebui să te simţi când alţii îţi minimalizează munca şi rezultatele muncii tale?… cum să îţi alegi prietenii, cum să te fereşti de unii oameni care ţi-ar face rău doar ca să iasă în evidenţă ei cu orice preţ?… de ce să mergi cu capul plecat pe stradă doar pentru că faptele tale sunt anti-turmă?… de ce să îţi fie ruşine de ceea ce eşti, de crezurile tale şi de idealurile tale?

Încercaţi să găsiţi răspunsul la aceste întrebări… nu pentru mine, ci pentru voi!

L.M.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page