Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — martie 10, 2014 at 19:13

Ţara mea, viaţa mea, dragostea mea – despre modesta mea ratare personală

by

“dragii mei, va scriu din mine insumi, unde am ajuns cu bine. vremea, pe aici,
e frumoasa.
apa e linistita. locuiesc la acelasi etaj cu doi oameni draguti: un tampit
si-o tampita.“

tara-mea-viata-meaPrimul volum de poezie pe care-l publica editura Rentrop & Straton

  1. Cel de-al unsprezecelea volum al meu si
  2. Ultima carte pe care o mai public (de ce? – scrie in Cuvantul inainte)

Dupa cum sade imprimat pe pagina de garda, am dedicat-o „Celor care au visat, celor care au sperat, celor care au indraznit si celor care, intr-o zi, o vor lua de la capat.” S-ar putea sa va regasiti intr-una dintre aceste categorii. Desigur, doar daca veti citi cartea. De ce ati citi-o? Am sa va dau trei motive:

  1. Pentru ca merita
  2. Pentru ca este buna
  3. Pentru ca are sa va placa

Iata un mic fragment din Cuvantul inainte al volumului:

Circuitul manelei in natura – exercitiu de adecvare
„Am scris aceasta carte incet, fara graba, vreme de aproape patru ani, zgariind cu penita (prinsa in toc si muiata in calimara) in paginile unui registru cu coperte groase. Mi-am propus, inca de cand am inceput s-o scriu, sa fie ultima carte pe care am s-o mai supun la caznele tiparului. Am decis sa ma opresc. Cu mult timp in urma, pe cand visam ca voi putea publica si eu odata si odata, credeam ca sunt pregatit pentru ceea ce speram sa se intample; acum nu sunt deloc dispus sa-mi asum ceea ce s-a intamplat. Odinioara, viitorul imi parea o forma pentru care imi doream si ma simteam in stare sa generez si eu continut. Acum, viitorul este departe de a fi ce-a fost…
Pe cand eram eu tanar si la trup (si gand) curat, abia dadea coltul manelei si dansa era atat de mica incat n-aveam cum banui ce-o sa devina cand se va face mare. Acum, cand nu mai sunt nici tanar, nici curat, maneaua s-a intins pretutindeni, acoperind noi si noi teritorii. A inceput ca un soi de muzica, acum a devenit un loc comun. E pretutindeni, in toate puterile si in toate cotloanele statului. Pana si cainii, indeosebi „cainii de paza ai democratiei”, latra si ei, tot in ritm de manea, pe texte de toata jalea si suspinul. Atat de grozav a crescut maneaua romaneasca, incat daca mai-marii zilei ar avea inspiratia sa schimbe imnul national cu o manea, nimeni nu i-ar mai gresi cuvintele.
Avem, in brava noastra Republica Manelista, manea politica, manea executiva, manea judecatoreasca, manea administrativa, manea media. Avem cladiri in forma de manea, avem o manea a infrastructurii, una a privatizarii, alta a sindicatelor, una a invatamantului si o alta a asistentei sociale, avem maneaua ocrotirii sanatatii si maneaua mediului, avem maneaua de la pagina cinci, maneaua talk-show-ului si manea parlamentara, o manea a proscrisilor si una a celor care se dau cu masini care costa mult mai mult decat pana unde stiu proprietarii lor sa numere. Si tot asa.
In zumzetul asta am zgariat si eu cu tocul si penita, intr-un registru cu coperte groase, la ultima carte de poezie pe care o mai public. Am crezut, din decembrie 1989 si vreme de vreo douazeci de ani, ca-mi locuiesc visul. Se vede treaba c-am adormit visand frumos si m-am trezit in plin cosmar – ce-i drept, tot un vis si acesta…”

Si iata si primul poem:
“dragii mei, va scriu din mine insumi, unde am ajuns cu bine. vremea, pe aici,
e frumoasa.
apa e linistita. locuiesc la acelasi etaj cu doi oameni draguti: un tampit
si-o tampita.”

Restul e in carte…Lectura placuta!

Lucian Vasilescu

P.S.: Daca vreti sa aflati mai multe despre mine si despre ce-am mai facut si desfacut eu pe lumea asta accesati www.lucianvasilescu.ro

poezie1“Este o carte ciudata, scrisa, parca, cu rautate. Multe poezii il fac pe Bacovia sa para un umorist. Altele il trimit pe Blaga sa distruga corola de minuni a lumii. E o carte ciudata, repet. O carte cu poezii triste dar care, citite, produc un efect invers. De speranta. De incredere. Este o carte precum Romania. Ca un drog. Ca un canibal. Te mananca, dar, la final, iti place. Te inspira. Te face sa vrei sa traiesti si maine.

Daca un poet cu opera lui Lucian vorbeste despre modesta sa ratare personala, atunci, cu riscul de a va supara, trebuie sa va spun ca noi, ceilalti, mai avem mult pana sa ajungem (macar) la statutul de ratati. M-as bucura sa fiu un astfel de ratat. Mai mult, as fi onorat. Asa cum si Rentrop & Straton este onorata sa editeze aceasta carte de poezie. O premiera in istoria noastra… economica. Insa pentru orice exista o prima data. O prima data care nu se uita. Cum nu se uita nici poeziile lui Lucian, odata citite…

Nu am fost niciodata prea bun la dat sfaturi. Va spun doar atat: cititi-o! Va veti regasi, veti regasi tara in care traiti. Va veti regasi existenta, de la umil la spectaculos, de la agonie la extaz. Ii veti da de lucru creierului pentru saptamani intregi. Va lucra in background, precum un program de computer. Cartea o gasiti aici: www.rs.ro.

Inchei cu poezia care mi-a placut cel mai mult. Nu i-am cerut voie lui Lucian sa o pun aici. Dar am citit-o de atat de multe ori incat, acum, cumva, este a mea:

“toate zilele mele au fost zile de ieri. azi n-am avut niciodata,
maine nu m-a asteptat nicaieri.
cuvintele mele vin din trecut – cele mai multe. celelalte
inca n-au inceput.
asa cum mi se-arata, viata mea s-a oprit
inca de cand m-am nascut si-am tipat
asa cum inca tip si acum. dar tot nu se-aude nimic
in pustiul de scrum.
si nu-i nici cale, si nu-i nici unde, si nu-i nici cum.”

Florin Campeanu
Director General Rentrop&Straton

Tags

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page