Post Tagged with: "seneca"

Banul n-a făcut pe nimeni bogat

Banul n-a făcut pe nimeni bogat

Banul n-a făcut pe nimeni bogat, ci a trezit doar în fiecare o mai mare poftă. Nu întrebi care este motivul? Cel ce are mai mult în stăpînire începe să poată avea şi mai mult. În sfîrşit, numeşte-mi pe cine voieşti dintre toţi cei socotiţi deopotrivă cu Crassus şi Licinus; adu registrul averilor lor şi fă o socoteală; cît are şi cît speră să aibă. După mine, acesta este sărac. După tine, poate fi sărac. Cel care, în schimb, se […]

Read more ›
Neputinţa este doar un pretext

Neputinţa este doar un pretext

Toate pasiunile au o sursă. ca să zicem aşa, naturală: cine o poate nega? Natura ne-a încredinţat grija de noi înşine, dar cînd ne ocupăm prea mult de ea, se naşte viciul. Firea a făcut să se amestece plăcerea cu cele necesare vieţii, nu ca să o căutăm, ci pentru ca această complinire să ni le facă mai plăcute pe cele fără de care nu ne putem duce existenţa: dacă însă plăcerea este cea care impune legea, atunci se naşte […]

Read more ›
Oamenii nu ştiu ce vor…

Oamenii nu ştiu ce vor…

Alege o singură regulă de viaţă şi modelelază-ţi pe ea întreaga ta existenţă. Unii sînt strînşi la mînă în casă, în schimb în afara ei duc o viaţă dezlînată şi fără limite: această nepotrivire este un viciu şi e semnul unui spirit nestatornic, care încă nu şi-a găsit calea sigură. Îţi voi explica şi de unde provin această nestatornicie şi această nepotrivire în fapte şi gîndire: nimeni nu are un plan precis şi, dacă totuşi îl are, nu-şi pune în gînd […]

Read more ›
Lucrurile de care ne temem alunecă pe o pantă şi cele la care sperăm ne înşală aşteptările… Sursa e mincinoasă, mincinos este şi cel care le-a născocit, şi cel care le-a crezut…

Lucrurile de care ne temem alunecă pe o pantă şi cele la care sperăm ne înşală aşteptările… Sursa e mincinoasă, mincinos este şi cel care le-a născocit, şi cel care le-a crezut…

Uneori, chiar fără să se arate semne care să vestească ceva rău, spiritul îşi plăsmuieşte imagini false: fie întoarce în rău un cuvînt cu înţeles îndoielnic, fie îşi închipuie că o vătămare adusă cuiva este mai mare decît în realitate. Nu mai are nici un motiv să trăiască, nu-şi mai poate ţine în frîu nefericirea, dacă se teme atîta cît e în stare să se teamă; aici e de folos înţelepciunea: prin forţa spiritului, ţine departe teama, chiar dacă este […]

Read more ›
Bunele deprinderi şi mulţimea

Bunele deprinderi şi mulţimea

Întrebi ce socotesc eu că trebuie să eviţi mai mult decît orice altceva: mulţimea. Încă nu poţi să te încrezi cu totul în ea. Eu unul îţi voi mărturisi slăbiciunea mea: nu mă întorc niciodată avînd aceeaşi stare de spirit de la plecare. Se tulbură ceva din ordinea interioară pe care mi-am alcătuit-o; se întoarce ceva din cele pe care le-am alungat. Tot aşa cum li se întîmplă bolnavilor pe care o neputinţă îndelungată îi face să nu poată fi […]

Read more ›
Ce-i face mai mult decît orice altceva pe oameni nerecunoscători

Ce-i face mai mult decît orice altceva pe oameni nerecunoscători

Să vedem acum ce-i face mai mult decît orice altceva pe oameni nerecunoscători. Ei sînt aşa fie că au o părere prea bună despre sine şi au păcatul propriu oricărui muritor de a se admira pe sine şi cele ce-i aparţin, fie din lăcomie, fie din invidie. Să începem cu cel dintîi. Nu există nici un om care să nu se judece cu bunăvoinţă; de aici decurge convingerea că toate i se cuvin şi că le primeşte ca plată, socotind totodată […]

Read more ›
Să te obişnuieşti cu puţin este o necesitate

Să te obişnuieşti cu puţin este o necesitate

Nu se cuvine să mănînci mai înainte ca foamea să ţi-o ceară; foamea va face moale şi albă chiar şi o pîine proastă. Aşa încît voi aştepta şi nu voi mînca mai înainte de a avea o pîine bună ori nu-mi voi privi cu dispreţ pe una proastă. Să te obişnuieşti cu puţin este o necesitate: chiar şi cel ce este bogat şi are totul se va găsi în locuri şi în împrejurări potrivnice, care-l vor împiedica să-şi împlinească plăcerile. […]

Read more ›
Toţi întreabă de cineva e bogat, nimeni nu întreabă de e cinstit

Toţi întreabă de cineva e bogat, nimeni nu întreabă de e cinstit

Poporul întreg, care nu cade la pace în alte privinţe, se află într-o simţire în această unică privinţă: admiră aurul, îl doreşte pentru cei ce-i sînt dragi, îl consacră zeilor – de parcă ar fi bunul cel mai de preţ al oamenilor – atunci cînd vor să-şi arate recunoştinţa. În sfîrşit, lipsa de moralitate este atît de mare încît sărăcia este blestemată şi e socotită o necinste, dispreţuită de cei bogaţi, privită cu ochi răi de cei săraci. Se adaugă […]

Read more ›
Elocinţă stricată

Elocinţă stricată

Atunci cînd îmbelşugarea face să se nască o desfrînare generalizată, mai întîi se manifestă o grijă excesivă faţă de trup; apoi este o grijă anume pentru mobilier; apoi se acordă casei o atenţie aparte: trebuie să se întindă larg, cît o aşezare de la ţară, pereţii trebuie să strălucească de marmură adusă de dincolo de mări, plafoanele trebuie să fie încrustate cu aur, splendoarea pardoselii trebuie să o reflecte întru totul pe cea a tavanului; mai apoi, luxul trece la […]

Read more ›
Tot ce se poate da, se poate deopotrivă lua.

Tot ce se poate da, se poate deopotrivă lua.

Oamenii sînt atît de smintiţi şi uită atît de uşor care le este capătul spre care îi împinge fiecare zi ce trece, încît se minunează cînd pierd ceva – ei, care într-o zi vor pierde totul. Toate bunurile peste care socoteşti că eşti stăpîn, le ai cu tine, dar nu sînt ale tale; nu există nimic sigur pentru cel ce este nesigur, nimic veşnic şi care să dureze pentru cele ce este trecător. Este de neocolit, deopotrivă, să-ţi pierzi viaţa şi […]

Read more ›
You cannot copy content of this page