Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — august 5, 2013 at 20:35

Sonetul tinereţii fără bătrâneţe

by

hera si zeus

 

De voi muri bătrână şi rece ca o stană,
Aminte să v-aduceţi că m-aţi cioplit din piatra
Pe care-am strâns-o-n braţe, cu lacrimi de vădană
Ce-şi aruncase trupul, să ardă lent în vatra

Pe unde însăşi Hera fugise îngrozită
De patimi şi secrete, de ură şi minciuni,
De toţi bărbaţii care, vrăjiţi de o ispită,
Visau să îşi transforme duminicile-n luni.

Dar dacă totuşi moartea iubeşte tinereţea
Ce-mi curge-n vene încă şi glasul de fecioară
Strigându-şi peste lume, cu furie, tandreţea,
De parc-ar fi-n iubire, pe veci, ca prima oară,
(Să-ţi iroseşti pe-o bestie, la noapte, frumuseţea)
Atunci mai bine, Doamne, chiar astăzi mă omoară!

Autor: Mirela Lungu

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page