You cannot copy content of this page
De prin lume adunate — februarie 13, 2014 at 13:10

Şi totuşi, Pământul ne suportă…

by

In copilarie, am vazut o carte intr-o vitrina al carei titlu mi-a ramas adanc intiparit in minte, intr-o atat de mare masura, incat deseori il folosesc. Ceva de genul : “Opriti Pamantul, vreau sa cobor!” In zilele noastre se folosesc variante mai stilizate, din dorinta de a lasa o amprenta personala, dar, in esenta, mesajul este acelasi.

pamantul

Si cum ne aflam deja la mijlocul saptamanii si nu v-am impartasit inca nimic despre activitatile mele cotidiene de prin salile de judecata, m-am gandit ca ar fi cazul sa o fac astazi.

E luni, deci toata lumea se forteaza sa para odihnita si cu chef de munca. Desi e vorba despre unul dintre cele mai importante si mediatizate cazuri din ultimele luni, cu multe parti implicate (in jur de 60 de inculpati), ne-a fost repartizata cea mai mica sala de judecata.

Ceva de genul “asta e prima pedeapsa pe care o primiti pentru faptele voastre…” Da’ noi, astilalti, cu ce-am gresit ???

Cum poti sa mai fii lucid dupa ce ai stat inchis 5 ore intr-o cusca, fara zabrele, dar si fara ferestre, inhaland fiecare respiratia celuilalt si inghesuiti ca niste sardele intr-o conserva ieftina?

Astea sunt zilele in care bubele sistemului te acapareaza si realizezi ca nu exista tratament si nici vaccin…

Dar sa revenim. 60 de inculpati, marea majoritate liberi, fiecare insotit  de cel putin una bucata avocat, in functie de bugetul fiecaruia. Daca mai pui la socoteala si avocatii din oficiu, sa tot fim 150 de suflete intr-o incapere de maximum 40 de persoane. Singura dinferenta dintre sala de sedinta si camera de gazare este faptul ca noi suntem imbracati (chiar excesiv daca punem la socoteala si roba) iar aerul pe care suntem obligati sa-l respiram nu te pune imediat la pamant – te omoara lent.

Apelul inculpatilor e un fel de strigat cu ecou ce se propaga, din gura in gura, pana la cel ramas in afara salii si care e obligat sa zica “prezent”.

“-Ionescu?

– Prezent!

– Avocat ales sau din oficiu ?

– Da.

– Da ce? Ales sau din oficiu?

– Da,ales, dar nu a putut sa ajunga. Are un alt dosar la tribunal.

– Deci, din oficiu ?

– Da, din oficiu. Adica, nu vreau din oficiu daca am ales.

– Raspunde avocat din oficiu ?

– Nu, doamna presedinta, nu am delegatie.

– Atunci sa-l substituie cineva pe domnul avocat. Dispun amendarea acestuia cu 2.000 de lei.”

Amenda. ..l-a amendat…din nou ecoul functioneaza pana pe holul instantei.

Mai departe.

“ – Inculpatul Popescu, v-a fost comunicata copia  de pe rechizitoriu ?

– Nu, doamna presedinta.

– O adresa de e-mail aveti?

– Nu am, ca nu folosesc… “

Toata lumea rade. In vacarmul creat,  bietul om reuseste sa ajunga in fata. Isi freaca mainile vadit emotionat si temator si incearca sa se justifice de ce in secolul 21 nu foloseste adresa de e-mail. Judecatoarea, intr-un moment de adanca inspiratie, i-o tranteste sec : “- Atunci va poftesc sa va procurati un suport optic adecvat sau un memory stick”

Eh, asa da !    Acum s-a luminat situatia. Individul, insa, nu se misca. Priveste fix completul de judecata si asteapta o continuare.

Grefiera a reluat apelul inculpatilor. Omul nostru e in acelasi loc. Indrazneste sa vorbeasca din nou.

“-Ma scuzati, da’ n-am inteles ce trebuie sa imi procurez ?”

“ – Cum domnule, v-am spus. Un CD sau un memory stick.”

Privirea lui pierduta pare sa o irite pe doamna presedinta, nevoita sa intrerupa sirul discutiilor cu explicatii gratuite.  “Domnule, eu nu sunt pusa aici ca sa va  initiez in tainele informaticii. Mergeti in sala si documentati-va. Aveti termen pana la ora 15.”

Ce-i de facut? Domnul nu voia sa plece si pace.

“- Pastele mamii voastre de securisti ! Veniti cu metode d-astea subversive ca sa ne intimidati… Comunistii au ingenuncheat tara asta! Huoo! Procurorii sunt niste diavoli care vor sa ne duca la pierzanie…

Sa-ti fie sezutul cuprins de zavoare
Ficatul un cui sa-ti framante
Urechea sa tipe si nasul sa-ti cante” crazy-preacher

Dintr-o data sala cea mica a devenit foarte cuprinzatoare pentru cei 150 de oameni adunati acolo, care se imbulzeau sa-l vada pe necunoscutul predicator.

Politia…legitimare…amenda…evacuare. Spectacolul s-a terminat. Continuam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Acum toata lumea are adresa de e.mail sau si-a facut intre timp. Inspirata de poezia omului fara e.mail, mi-a venit si mie in cap un vers.  Mi-am infranat pornirea de a-l rosti, dar aici nu ma cenzureaza nimeni : “Nu suntem clovni, pentru cat ati platit e de ajuns …”

Sursa: tematic.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.