Cultură şi Educaţie, Obiceiuri — decembrie 3, 2013 at 20:36

Sfântul Nicolae sau Puterea Binelui

by

sfantul nicolae1Sfântul Nicolae, a fost un pustnic care a trăit pe vremea tiranilor împăraţi Diocleţian şi Maximilian (284-305). Pentru nespusa sa bunătate a fost făcut arhiereu. A fost prins şi întemniţat de mai marii cetăţii Lichia, pentru că a propovăduit cu îndrăzneală şi glas prea slobod dreapta credinţă creştină.

Când a devenit împărat Constantin, a eliberat pe cei din închisoare şi odată cu ei şi pe Sfântul Nicolae. Marele împărat Constantin a fost cel care a adunat întâiul Sinod de la Niceea, la care a participat şi Sfântul Nicolae. El avea puterea de a face minuni şi această veste a ajuns şi la urechile a trei oameni osândiţi pe nedrept care l-au chemat în ajutor. Sfântul i-a ajutat, apărându-i în vis eparhului Avlavie, pe care l-a mustrat pentru para nedreaptă şi tot în vis l-a înştiinţat şi pe împăratul Constantin de nevinovăţia celor întemniţaţi. Astfel a reuşit să-i salveze pe cei trei creştini de la moarte.

Multe alte minuni a mai făcut Sf. Nicolae, în tot timpul cât şi-a păstorit dumnezeieşte dreptcredinciosul său popor. Marele plăcut al lui Dumnezeu a vieţuit ani destui, strălucind în mijlocul cetăţii Mirelor cu dumnezeieştile podoabe, după cum zice dumnezeiască Scriptură: “Ca un luceafăr de dimineaţă prin mijlocul norilor, ca luna plină de zilele sale şi ca soarele ce străluceşte asupra Bisericii Dumnezeului Celui prea înalt, ca un crin lîngă izvoarele apelor şi ca nişte mir de mult preţ, bine mirosind tuturor”.

sfantul nicolae2

În adânci bătrîneţe, fiind plin de zile bune, şi-a dat datoria cea de obşte a firii omeneşti, bolind puţin cu trupul, apoi şi-a săvîrşit bine viaţa sa vremelnică. Deci, a fost petrecut cu bucurie şi cu psalmi la viaţa cea neîmbătrânită şi fericită, însoţindu-l sfinţii îngeri şi întâmpinîndu-l cetele sfinţilor. Lîngă cinstitul lui trup adunîndu-se episcopi de prin toate cetăţile, în mulţime fără număr, l-au pus cu cinste în biserica cea sobornicească a mitropoliei Mirelor, în ziua a şasea a lunii decembrie. Apoi se săvârşiră multe minuni de către sfintele moaşte ale plăcutului lui Dumnezeu. Pentru că a izvorît mir cu bună mireasmă din moaştele lui, cu care, ungându-se cei bolnavi, dobândeau sănătate. Din această pricină, de la marginile pămîntului alerga lumea la mormântul lui, căutând tămăduirea bolilor şi nu se lipseau de ceea ce căutau, căci toate neputinţele se vindecau cu acel sfînt mir, nu numai cele trupeşti, ci şi cele sufleteşti, iar duhurile cele viclene se îngrozeau, nu numai în viaţă, ci şi după moartea sa le biruia pe acelea, cum şi acum le biruieşte.

Moaştele Sfântului Nicolae au fost luate din Mira, pentru a nu cădea în mâinile musulmanilor, pe 9 mai 1087, şi duse la Bari în sudul Italiei. Acesta, a fost de atunci pentru creştinătate un loc de pelerinaj, unde vin oameni din toate colţurile lumii, cu dragoste şi încredere să se roage lui Dumnezeu şi Sfântului Nicolae.

Una dintre minunile făcute de Sfântul Nicolae

Odată demult, un om din Constantinopol, cu credinţă şi iubire pentru Dumnezeu şi Sfântul Nicolae, a vrut să facă o călătorie în altă ţară. Astfel, el şi-a terminat repede treaba care o mai avea, apoi a mers la biserica Sf. Nicolae unde şi-a făcut rugăciunea după obicei. Şi-a luat rămas bun de la prieteni şi rude iar apoi s-a urcat pe corabia care avea să-l ducă departe.

sf nicolae

După nouă ceasuri de mers, vântul şi-a schimbat direcţia şi marinarii erau pe punte întorcând şi întinzând pânzele. La acea vreme, s-a sculat şi omul nostru să bea apă şi urcând pe punte din nefericire s-a împiedicat şi a căzut în apă. Fiind întuneric şi vântul purtând corabia înainte, marinarii nu au putut să facă nimic pentru bietul creştin. Acesta văzându-se în singur în mijlocul mării a strigat: “Sfinte Nicolae, ajută-mi!”

După ce-l chemă de câteva ori în ajutor pe Sf. Nicolae, se întâmplă o minune şi omul se trezi în mijlocul casei sale urlând. Cei ai casei şi vecinii la auzul ţipetelor aprinseră lumina şi îl găsiră stând în mijlocul camerei sale, iar din hainele sale curgea apă de mare.

Toţi au încremenit muţi de groază şi el le-a zis: “O, fraţilor, ce este aceasta ce văd? Ştiu prea bine că ieri mi-am luat rămas bun de la voi toţi şi am urcat pe corabie. Am purces la drum şi fiind vânt prielnic am mers câtva timp, iar la a treia straja de noapte am mers după apă, m-am împiedicat şi am căzut în apă. Apoi am chemat pe Sfântul Nicolae întru ajutorul meu…Acum nu mai ştiu unde mă aflu, ci spuneţi-mi voi, că eu mi-am ieşit din fire şi sunt uimit.”

Rudele şi vecinii auzind cuvintele omului şi văzând apă de mare ce curgea de pe dânsul, strigau: “Doamne miluieşte!” Dezbrăcându-se omul de hainele ude şi luându-şi altele uscate pe el, s-a dus la biserica Sfântului Nicolae, unde şi-a petrecut restul nopţii în lacrimi şi rugăciuni la icoană Sfântului.

În rai se ține seama de ceea ce ai dăruit pe pământ. Iată secretul vieții de după moarte: a dărui în sens larg, nu numai cele materiale, ci și ajutorul, celor care au nevoie de el. Sfântul Mare Ierarh Nicolae, știa acest lucru. Şi toată viaţa sa, el a dăruit. 

sfantul_nicolae

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page