Cultură şi Educaţie, Obiceiuri — mai 3, 2013 at 13:30

Semnificaţia mielului pascal

by

Semnificatia religioasa si semantica a mielului pascal

Sarbatorile religioase sunt pentru credinciosi momente sfinte de preamarire a lui Dumnezeu si de innoire spirituala. Ele sunt tinute de oameni, deoarece inca de la creatie, Dumnezeu le-a sadit in fire predispozitia de a fi in legatura cu El, adica de a fi o faptura religioasa care cauta pe Creatorul sau pentru a-l binecuvanta si a-i intari puterile sale spirituale si fizice.

semnificatia mielului 2Pentru poporul roman, sarbatorile principale si de inalta simtire spirituala sunt Pastile si Craciunul, care in fiecare an sunt intampinate cu o negraita bucurie spirituala. Din cauza secularizarii si a miscarii ateiste care urmarea inlocuirea lor cu niste obiceiuri omenesti, cum ar fi serbarea lui Mos Gerila in loc de Mos Craciun sau a sarbatorii de primavara cu nelipsitul iepuras ca simbol al poftei si fricii in loc de Sfintele Pasti.

Credinciosii au nevoie de o cunoastere corecta a semnificatiei lor religioase, in cadrul sarbatorii Pastilor este prezenta si jertfirea mielului pascal creata de Dumnezeu la iesirea evreilor din robia egipteana, cand s-a nascut un popor ales care sa traiasca in libertate.

Aceasta sacrificare a mielului pascal a prefigurat jertfa Mantuitorului de pe Golgota, care a adus eliberarea omenirii din robia pacatului. Sacrificiul mielului pascal a trecut si la crestini care, in fiecare an de Sfintele Pasti, jertfesc un miel a carui semnificatie religioasa cei credinciosi n-o mai cunosc si se multumesc doar sa spuna ca asa au pomenit ca de acest mare praznic sa se taie un animal.

La Cina cea de Taina in loc de miel, avem painea si Sangele lui Hristos care era prezent simbolic in Vechiul Testament, iar in Noul Testament in chip real Trupul si Sangele Domnului (I Cor. 10, 16-17). Asa cum cina pascala purifica si unea pe toti cu Dumnezeu, la fel Sfanta Euharistie, hrana spirituala a crestinilor, aduna, curateste si uneste prin Trupul si Sangele lui Iisus Hristos cu Dumnezeu.

Dupa Sfantul Apostol Pavel, jertfa de pe Golgota a fost “fara prihana si ea curata cugetul omului de faptele cele moarte ca sa slujeasca Dumnezeului Celui viu” (Evr. 9, 14).

Lucrarea Mielului lui Dumnezeu sau a Cuvantului lui Dumnezeu, prefigurata in Vechiul Testament de mielul pascal se incheie cu rastignirea si cu moartea Sa pe Sfanta Cruce si invierea Sa izbavind omenirea din robia nevazuta a diavolului. Apostolul Pavel exprima fara echivoc realitatea lucrarii mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu cand afirma ca “Hristos este Pastile nostru, intrucat S-a jertfii pentru noi” (1 Cor. 5, 7).

Prin invierea Sa care este temelia credintei noastre (I Cor. 15, 14), Hristos S-a facut incepatura celor adormiti si cei morti intru El vorinvia (I Cor. 15, 20; I Tes. 4, 16). Aceeasi afirmatie despre activitatea salvatoare a lui Mesia, prefigurata de sacrificiul mielului pascal cel nevinovat o intalnim si la Sfantul Apostol Petru (I Petru 1, 19-20; E. Mangenot, op. cit, col. 582; F. Vigouroux, Agneau de Dieu, in Dictionnaire de la Bibley Paris, 1895, t. I, A-B, col. 271 -273).

Pentru intreaga suflare crestina, Hristos, Mielul lui Dumnezeu, este Pastile care inseamna sarbatoarea luminii si a bucuriei. Acum Mielul Hristos lumineaza pe toti in mod deplin si-i conduce spre libertatea si viata cea adevarata si netrecatoare. Bucuria invierii Domnului copleseste toate tristetile si in ea se concentreaza vestea cea buna adusa intregii omeniri. Existenta umana se umple de starea bucuriei reale, depline si durabile (Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Pastile, sarbatoarea luminii in Ortodoxie, in Studii Teologice, 1975 nr. 5-6, p. 350-351).

semnificatia mielului 1In fiecare an, Pastile crestin imprimavareaza sufletele credinciosilor si sarbatoarea o percep ca un act de transcendere a creatiei in Hristos Cel inviat. Biserica exprima aceasta transcendere minunata in cuvinte miscatoare ca “Pastile cele noua si sfintite, Pastile cele de taina” (Idem, p. 356).

Adevarul despre invierea Domnului nu a putut fi stavilit de cei ce i se impotriveau si el va fi propovaduit de Sfintii Apostoli si urmasii lor chiar cu pretul vietii lor. Lumea iudeo-greco-romana s-a opus cu vehementa si cu toata impotrivirea nu a oprit mesajul invierii Domnului. De aceea prin mesajul Jertfei si invierii Domnului se va da un sens adanc al vietii si omul va fi readus la frumusetea firii celei dintai (Prof. Ioan Gh. Savin, Iconomia si roadele Invierii Domnului, in “Studii Teologice”, 1962, nr. 5-6, p. 277, 281).

Cina mielului pascal are o eficienta limitata fata de cea euharistica in cadrul careia se petrec lucruri tainice, de comuniune a omului cu Dumnezeu. Dupa Sfantul Chiril al Alexandriei, participarea la cina euharistica prin comuniune face sa locuiasca in noi Hristos in chip tainic (Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Luca, in P.G. 72, col. 909 CD; drd. Ion Caraza, Doctrina euharistica a Sfantului Chiril al Alexandriei, in Studii Teologice 1968, nr. 7-8, p. 536).

Constatam ca poporul roman a creat acest termen pentru a desemna atat jertfa adusa de Mantuitorul, cat si pe cea care a prefigurat-o in Vechiul Testament. La Sfanta Proscomidie se aduce jertfa nesangeroasa din paine la care preotul zice: “Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu”, ceea ce inseamna ca substantivul consacrat “miel” se refera si la trupul euharistie al Mantuitorului. Acest miel care inseamna “din Dumnezeu” ne lamureste bucuria deosebita care o aduce crestinilor in fiecare an si, totodata, numele sau este conform cu invatatura scripturistica despre Dumnezeu Fiul, Care S-a nascut din Tatal.

Bucuria spirituala este exprimata prin sacrificiul mielului care in fiecare an semnificatia mieluluieste prezent la masa pascala a crestinilor. Trupul care are nevoie de jertfa Mielului lui Dumnezeu se hraneste de Sfintele Pasti cu carnea animalului. Acestui sacrificiu i se imprima astfel un caracter religios, fara a se substitui jertfei euharistice, in care Hristos, sub forma painii si a sangelui; se ofera tuturor care-l primesc spre iertarea pacatelor, sanatate sufleteasca si trupeasca si spre viata de veci.

Pastrarea corecta a sarbatorilor religioase si in special a Pastelui mozaic pentru evrei a fost totdeauna benefica pentru asigurarea unitatii de credinta si de neam a lui Israel. Atunci cand au neglijat aceasta indatorire, au cazut in idolatrie care a avut urmari dezastruoase pentru israeliti, de aceea cand s-au organizat religios si social sub regi credinciosi, a fost nevoie de revenirea la datina lor pascala: “Savarsiti Pastele Domului Dumnezeului vostru, dupa cum este scris in aceasta carte a Legii” (IV Regi 23, 21).

Cele consemnate in Vechiul Testament despre pastrarea corecta a sarbatorii Pastilor sunt o pilda pentru crestini, care trebuie sa tina Pastile crestin, sarbatoare cu o mare importanta in pastrarea unitatii de credinta, cat si in intarirea si dezvoltarea vietii spirituale. Urmarile benefice, pentru om si societate constau numai in tinerea lor conform randuielilor fixate de Biserica din care rezulta originea lor divina.

pr. prof. dr. Emilian Cornitescu

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.