De pe la noi, Editoriale — iulie 17, 2014 at 20:03

Se impune să clarificăm!

by

În primul rând aş vrea să clarificăm un aspect. „Doamna” care s-a simţit cu musca pe căciulă citind articolul „Esti prea deşteaptă să înţelegi că nu chiloţăreala te face femeie”, dacă nu ar fi fost plină de frustrări şi de venin ar fi observat că acel articol nu îmi aparţine şi că nu se referă la dumneaei… dar, “Cine-i chel, pune mâna-n cap”… şi ca să revin, acel articol care a fost preluat şi i s-a precizat sursa: suntblonda.ro, a fost scris de către o  femeie care nu trăieşte prin prisma like-urilor de pe facebook şi care  se numeşte Alexandra Bostan… pentru cei care nu fac diferenţa între a plagia şi a prelua un articol de pe alt site precizându-i sursa… subliniez că:  a plagia, în puţine cuvinte înseamnă să iei munca altcuiva şi să îţi treci numele tău… sau conform DEX: „PLAGIÁ,  plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier. „… aşa că doamnelor, nu vă mai înnecaţi în propriul venin… dăunează grav sanătăţii mintale…

likeNu mă interesează nici o persoană atotştiutoare, din acelea care  vorbesc despre mine ca şi cum mă cunosc, fără să ştie de fapt cine sunt , cine am fost sau ce fac… ştiu, fiecare are liber la imaginaţie…dar… încercaţi totuşi să vă analizaţi şi să vă vedeţi de câlţii voştri… cu siguranţa o să vă fie mai bine şi nu veţi mai fi atât de frustraţi în raport cu viaţa altora… încercaţi să vă trăiţi viaţa voastră fără „ a vă mai da cu presupusul” sau a face pe „atotştiutorii” despre viaţa altora… Nu mă interesează să ştiu, nu mă interesează să cunosc viaţa particulară sau publică a nimănui… îmi place să mă înconjor şi să fiu în preajma celor mai deştepţi decât mine şi nu a celor sub capacitatea mea intelectuală… nu jignesc şi nu judec pe nimeni… eu nu sunt Dumnezeu şi mai important, îmi petrec timpul trăind şi încercând să îmi văd de viaţa mea şi a familiei mele… nu îmi încarc memoria şi nu îmi consum energia gândindu-mă şi preocupându-mă de vieţile altora… şi cel mai important nu trăiesc pe facebook, trăiesc în viaţa reală!

Nu mă interesează cine există şi cine moare, cine face şi cine nu face ceva în acest oraş pentru că viaţa mea funcţionează după un orar şi nişte reguli bine stabilite de zeci de ani care, cu siguranţă  nu sunt influenţate în nici un fel de „factori externi” şi aici mă refer la „divi şi dive frustrate şi nemulţumite că nu sunt centrul universului ”… nu mă interesează cine cu cine se culcă în această urbe, nu mă interesează cine şi-a cumpărat chiloţi roşii sau negri… într-un cuvânt, nu mă interesează „porumbul CAP-ului”…

Nu mă interesează şi nu m-a interesat niciodată viaţa altor femei… preocuparea mea majoră a fost de a învăţa cum să fac bani într-un mod demn şi cinstit, în timp ce eu duceam o viaţă decentă şi liniştită, cu maşina mea modestă, cu apartamentul meu modest…  chiar dacă am ştiut întotdeauna că femeile au două posibilităţi în viaţă şi că ceea ce au între picioare este sursa de venit… eu  am preferat să îmi folosesc mintea… multe ar spune, de proastă!… Eu spun doar, că din ambiţie şi din educaţia pe care am primit-o am ales calea mai grea… nu m-am crezut niciodată frumoasa frumoaselor, deşteapta deşteptelor sau buricul pământului… dar, am crezut şi am ştiut mereu că am o coloană vertebrală şi decenţă în ceea ce priveşte viaţa mea, familia mea şi modul cum interacţionez cu semenii mei…

Ştiu, societatea s-a deformat … se pare că acum e la modă să înjuri pe toată lumea şi să te crezi cel mai bun doar pentru că „o arzi ca jmecherul” şi crezi că eşti în trend… sau pentru că că te porţi ca  o „lady tăvălită”… Toate aceste figuri de oameni  care au impresia că sunt „Sine qua non”- să fac şi traducerea: adică, „fără de care nu se poate”… au început să fie întâlnite tot mai des, peste tot găseşti această rasă care trebuie să iasă în evidenţă cu orice chip şi care se pare că „evoluează şi se înmulţesc” pe zi ce trece… în detrimentul oamenilor normali, care îşi văd de viaţa lor şi care, din păcate, sunt pe cale de dispariţie…

În final nu am decât o singură întrebare: în lumea voastră mică şi înveninată chiar nu aveţi loc de fundul meu?… poate e puţin cam mare aşa cum spuneţi… dar… când v-aţi privit ultima dată în oglindă şi în sufletul vostru?…

Liliana Manea

P.S. Pentru cine nu ştie şi încă nu s-a prins, EU NU SUNT ZIARIST!… şi, chiar dacă pot şi vreau, mai ales am întotdeauna vorbele la mine, vorbesc şi scriu corect gramatical limba română… indiferent cât de badăran, de prost crescut sau de tupeist ar fi cineva, nu răspund şi nu mă cobor la provocări mizere… îmi pot permite să îmi pierd timpul muncind, neavând timp de frustrări sau de „dating online” , îmi permit să am şi un blog şi să colaborez şi cu alte publicaţii… şi mai important, datorită neuronilor funcţionali chiar mă pot preocupa de viaţa mea şi nu de a altora… consider că pot face multe alte lucruri importante muncind pe care nu cred că trebuie să le afişez pe facebook… nu vreau să jignesc şi nici să huiduiesc pentru simplul motiv că educaţia primită de la mama, adică „cei 7 ani de acasă” parcă aşa mai spune,  nu îmi permit să Fluier pe nimeni… chiar dacă acela o merită cu vârf şi îndesat… şi ca să închei, să ştiţi că meseria mea nu are nimic de a face cu „vietişoara mondenă” a Călăraşiului… este ultimul lucru de pe faţa pământului care m-ar putea preocupa… şi cam atât… oricum am pierdut timp preţios pentru a răspunde unor răutăţi care într-adevăr vin din partea unor semeni care au adunat prea multe frustrări, venin şi mai ales din nepuntinţă… preocuparea constantă pentru viaţa altora se mai traduce şi ca neputinţă în viaţa personală a individului…

Cu respect,
Şi ca de obicei mă semnez acolo unde vorbele sunt ale mele,
Liliana Manea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page