Femei şi Bărbaţi, Plăcerile vieţii — aprilie 1, 2014 at 17:18

Scrisoare către cel mai iubit străin

by

Ai plecat de lângă mine învârtindu-te atât de repede şi de departe încât îmi părea că puteam atinge zarea mai degrabă decât să te ating pe tine. M-am prăpădit printre sute de foi mototolite, dar, undeva printre cutele lor, sunt cuvintele mele ţinute într-un pumn pe care târziu am avut curaj să-l deschid către tine şi să-ţi arăt…

stilouMi-e dor de tine de am sufletul ţăndări. Şi mi-e că atunci când voi deschide gura ca să-ţi spun, o să sun a pahare sparte şi o să te sperii de glasul meu. O să mă tai cumva într-un ciob şi tu nu vei fi lângă mine ca sa am ce pune pe rană. O să mă vindec urât, ca un copil cu semne de la cojile groase din coate şi genunchi.

Mi-e dor de tine de-mi tremură mâinile. Şi mi-e că atunci când le voi întinde către tine, te voi scăpa printre degete şi te vei duce de-a dura până la picioarele mele. Dacă mă voi apleca după tine ca să te găsesc şi nu îţi voi simţi urma, nu mă voi mai putea ridica niciodată.

Mi-e dor de tine de mă pierd în fiecare zi, la orice colţ de stradă. Şi mi-e că într-o zi o să păşesc într-o cafenea unde o sa miroasă amar a tine, o să mă ghemuiesc într-un colţ şi o să crăp ceşti până când am să-ţi aud buzele sorbind din ele.

Mi-e dor de tine de nu mă mai recunosc. Şi mi-e că într-o zi în care o să încep să mă caut în zadar printre câteva sticle de vin roşu, gândurile îmi vor trage cuvintele de mânecă pentru toate măştile poetice purtate până atunci.

Mi-e dor de tine de îţi caut privirea şi în ochii închişi. Şi mi-e că atunci când te voi avea în faţa mea nu te voi mai recunoaşte, pentru că pielea mea s-a înstrăinat de mult de buricele aspre ale degetelor tale, iar culoarea irişilor tăi în care ieri vedeam mai toate poveştile lumii nu îmi va mai spune nimic, în afară de un “sfârşit!” firesc trântit pe o ultimă pagină.

Semnat,
Cu drag, cu dor şi teamă

landsursa:one.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page