Ani de liceu, Cultură şi Educaţie — septembrie 17, 2013 at 21:31

Şcoala călărăşeană..două subiecte

by

scoalaŞcoala, azi înseamnă în viziunea lor… în primul rând comunicate şi fotografii în care apar mai mult şi de cele mai multe ori mai puţin profesioniste, despre superficialitatea cu care unii politicieni tratează şcoala şi în ultimă instanţă despre neputinţa lor de a înfăptui o politică benefică şcolii … şi atunci folosesc propaganda demagogică…
Avem mai multe biserici decât şcoli şi puşcăriaşilor li se alocă mai mulţi bani decât elevilor, aceasta este realitatea politicilor publice din România.
Este un postulat acceptat, că exemplul personal al educatorului este urmat de către cei care urmează să fie educaţi.
Postituţia intelectuală, profesională, politică şi de altă natură este un exemplu pe care elevii îl repetă în viaţa de zi cu zi…
Tinerii din liceu sunt ocupaţi… trebuie să ajungă şi ei la un bar, la o cafea, o ţigară sau un sărut. Situaţie ce nu se aplică elevilor de generală, aştia nu prea ştiu să se sărute (cel puţin aşa sper), nu fumează toţi, iar în baruri nu au voie. Prin urmare pot şi ei să aştepte în curtea şcolii până ce conducerea liceului devine disponibilă.
Culmea a mai înaltă au fost festivitatăţile de deschidere festivă… asta e joc de cuvinte… Moment emotionant în care curgeau lacrimile din toate direcţiile şi înspre toate direcţiile. La fel, îmi amintesc cu nostalgie, se întampla şi în vremurile de mai inapoi, pe vremea lui “Ceaşcă”. Uneori se nimerea să fie o căldură de îţi ardeau tălpile picioarelor, alteori era un frig de nici în poziţia de drepţi nu reuşea să rămână cineva iar alteori, curtea şcolii arată ca la un concurs contemporan de tricouri ude şi în locul unei drăcii oficiale aveau unii norocul să asiste la prima lecţie de anatomie cu manechine vii.
scoala1Parşiv, neparşiv dar parcă tot e mai bine să ai la ce să te gândeşti. La ceva frumos şi aici nu mă refer neaparat la mine. Vedeti ce amintiri îmi trezesc mie anii tinereţii ?
In anii trecuţi curtea şcolii era toată un buchet de culori, pe margini unde se aflau părinţii, iar spre centru rămâne numai albul şi roşul partidului. Sunete de trâmbiţă, angajamente, jurăminte şi promisiunea că o să-i batem pe capitalişti de o să le zboare fluturii din capete.
Acum, e un alt fel de început al anului şcolar…
Sigur, au fost câteva trămbiţe, gurişti ce s-au apucat să laude oficialii care au zugrăvit atât de frumos viitorul oraşului încât majoritatea celor ce-şi termina studiile au în cap doar ideea de a ajunge sclavi la capitaliştii ce si-au lipit penele cu “super glue” numai să nu îi ciufulim noi cumva.
Lăsând deoparte spectacolul omagial din care, bineinţeles, nu puteau lipsi capetele încoronate. S-au ţinut discursuri, au fost vorbe alese pe sprânceană şi nu înţeleg care le este rostul. Pe capitalişti îi lăsăm în pace, planuri cincinale nu mai avem, locuri de muncă după liceu sau facultate e greu să gaseşti…  şi atunci mai rămân doar două subiecte?…
Vorbind la modul generic, primul ar fi acela în care ne îndemnăm absolvenţii să plece în occident cât mai repede, să le arătăm noi ce bine ştim să spălăm vase, să strângem gunoiul sau chiar să punem faianţă. Al doilea motiv de discurs, fireste, e cultul persoanei prezente. Să scoatem în evidenţă faptul că însumat promovabilitatea la bacalaureat se învârteşte pe la cinci zeci de procente, jumătate dintre elevi nu-şi obţin diploma de BAC, să scoatem în evidenţă faptul că şcoala este curată, încălzită, păzită şi dotată dar numai prin efortul activiştilor politici care ne conduc…
Între timp am schimbat 17 directori în învăţământ…aşa dintr-o dată…
Nelui Bălaşa

P.S. Nu uitaţi elevii sunt copiile voastre…ce văd la voi aia fac…este un postulat din ştiinţa pedagogică…

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page