Cultură şi Educaţie, Obiceiuri — mai 4, 2013 at 12:23

Să luăm aminte despre Sărbătoarea Paştelui…

by

invierea Pastele este sarbatoarea invierii lui Isus Christos. In Cina cea de Taina, multi comentatori vad o masa pascala si inceptul Pastelui crestin, iar painea franta si vinul turnat simbolizeaza sacrificiul christic al trupului si singelui, ca pret al rascumpararii omenirii.

Sarbatoarea Pastelui incepe in dupa amiaza zilei de sambata. Se termina postul de 40 de zile si clopotele incep sa bata din nou. Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botezatoare la biserica. Se spunea ca prima persoana care urmeaza sa fie botezata cu aceasta apa “noua” va avea noroc toata viata. Apa prezenta un rol important si duminica. Se spunea ca prima persoana care apuca sa ia apa de la fantana va avea noroc. Oamenii obisnuiau sa puna oua rosii in apa si obisnuiau sa se spele din aceasta pentru a se proteja de boli.

Se obisnuia si sfintirea bucatelor. Crestinii mergeau la biserica ducand mancarea si vinul pregatit pentru a fi sfintite. Postul se termina oficial prin consumarea acestor bucate. In unele regiuni aceasta traditie este vie si in zilele noastre. Se spunea ca daca gainile apuca sa manance din ramasitele acestor mancaruri vor oua mult. Se obisnuia ca oul sfintit sa fie consumat in mijlocul familiei, pentru ca in cazul in care, careva s-ar rataci sa isi aminteasca cu cine a mancat si sa isi regaseasca calea spre casa.

invierea domnului1Renasterea naturii, primavara, echivaleaza cu renasterea spiritului omenesc: arborii îmbraca strai nou de verdeata si de floare, iar noi suntem gata pentru un nou început. Învierea Domnului ne dovedeste ca viata a învins, “pre moarte calcând”, lumina a alungat întunericul, credinta nu este zadarnica, iar dragostea vindeca cele mai adâci rani.

Ne pregatim pentru seara Învierii. Din Moldova pâna în Banat, din Transilvania pâna în Muntenia un batrân le spune celor tineri, si nu numai lor, cum trebuie sa se pregateasca pentru noaptea de Înviere… nu se merge la Biserica fara sa te îmbaiezi mai înainte si nu îmbraci haine de toata ziua, ci straiele noi pe care mama le-a cusut cu migala si dragoste. Atât trupul cât si sufletul se înnoiesc. În unele zone ale tarii, oamenii înca mai poarta costumele traditionale, atunci când merg la Înviere. Pentru a simti cu adevarat si a întâmpina cum se cuvine sarbatoarea, trebuie sa iesim din starea banala, de zi cu zi, si sa facem pasul spre purificare. Prin apa ne spalam, ne curatam. Uneori, în aceasta apa se pune aghiazma, pentru ca orice urma de pacat sa dispara. În Banat exista credinta potrivit careia fecioarele si tinerii trebuie sa faca aceasta baie rituala într-un râu, pentru ca numai apa curgatoare îi putea curata. Traditia spune ca dupa îmbaiere nu mai putem purta hainele vechi, tot ce îmbracam trebuie sa fie nou.

La miezul noptii dinspre sambata spre duminica, oamenii se trezesc din somn in bataia clopotelor, se spala cu apa curata, imbraca hainele noi, iau fiecare de acasa o luminare (“lumina”) si pornesc spre biserica, pentru a participa la oficierea religioasa a Invierii. Doar celor foarte bolnavi le este ingaduit sa ramana acasa. Avind Crucea si Sfanta Evanghelie in mana, precedat de purtatorii prapurilor si ai icoanei cu Invierea Domnului, urmat de alaiul de credinciosi care, fiecare, tine in mana o lumanare aprinsa, preotul iese din biserica si o inconjoara de trei ori. In urma lor, usile se inchid, iar in biserica nu ramane nimeni.

Serviciul divin se va desfasura afara. Iar cind preotul va rosti “Hristos a invierea domnuluiinviat!”, toti ii vor raspunde, recunoscind taina Invierii, “Adevarat a inviat!”. Aceasta va fi, de altfel, formula de salut timp de 40 de zile, pana la sarbatoarea Inaltarii Domnului. Pastrind lumanarea aprinsa, fiecare se intoarce acasa, trece pragul (pe care, in unele sate era asezata o brazda de iarba verde) si face o mica cruce pe peretele dinspre rasarit, afumandu-l cu lumanarea, pe care o pastreaza tot anul. Reintorsi la biserica, cu un cos sau o “straita” in care au pus alimentele (pasca/paine, oua rosii, carne de miel, sare si vin), oamenii participa la Liturghie si la “sfintirea bucatelor”. Abia dupa aceasta le este permis sa le consume. O vor face acasa, cu toata familia asezata in jurul mesei, intr-o atmosfera solemna.

Pentru a manca ou rosu, se procedeaza in felul urmator: doua persoane, asezate fata in fata, fiecare cu un ou rosu in mana, rostesc formula specifica Pastilor: “Hristos a inviat!”, celalalt raspunzand “Adevarat a inviat!”, apoi ciocnesc ouale, spargindu-le. Se credea ca cei care ciocnesc oua in ziua de Pasti se vor intilni pe lumea cealalta.

Prima zi de Pasti decurge linistit, este interzisa orice activitate distractiva, precum este interzis si somnul. Desigur, astazi lucrurile nu se mai intampla chiar asa, dar elementele de baza ale sarbatorii se pastreaza. Luni, a doua zi de Pasti, familiile merg la cimitir unde, intr-o forma sau alta, dau de pomana pentru sufletele raposatilor. O credinta raspandita printre romani este aceea ca, timp de o saptamina, incepand cu noaptea Invierii, portile raiului stau larg deschise. Asa se face ca sufletele persoanelor decedate in rastimpul Saptamanii Luminate ajung, cu siguranta, in rai.

In lumina unor astfel de ganduri intelegem, gandim si traim, cele ce ni se pun inainte prin stihira ce zice:“Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta  si cea nevazuta, ca a inviat Hristos, veselia cea vesnica”.
Asa este la Pasti, asa este in toată Saptamana luminata in raiul anului bisericesc, cand praznuim Pastile cele vesnice si ne gandim la ziua cea neinserata, raportandu-ne la Hristos.

In unele regiuni, ziua de luni este ziua stropitului. Baietii merg la familiile in care sunt fete si le stropesc cu parfum, spunand “Am auzit ca aveti o fata (doua…)frumoasa… Am venit s-o stropesc sa nu se vestejeasca”. Acest obicei se pastreaza si astazi, fiind de fapt un prilej de intalnire intre prieteni si de petrecere. Aceasta traditie isi are radacinile in credinta, in fortele purificatoare si fertilizatoare ale apei. In unele tari in loc de stropit se obisnuieste folosirea nuielei in sensul ca se aplicau cateva lovituri fetelor tinere. Pentru ambele fapte, baietilor li se cuvenea un ou vopsit. Ouale rosii aveau menirea de a tine raul departe si simbolizau sangele lui Hristos.

Si pentru ca la Pasti in mod principal avem in vedere Invierea lui Hristos, si pe Hristos cel inviat, staruim in vestirea ca:
“Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din mormanturi, viata daruindu-le”.

invierea 3Pe scurt, la Sfintele Pasti, luarea aminte ne este la Invierea Domnului Hristos cel ce a inviat, iar prin Invierea Sa a nimicit moartea, a sfaramat iadul si a pus temelia unei vieti noi, izvorate din Invierea Sa.

“Invierea Ta Hristoase Dumnezeule, ingerii o lauda in ceruri, si pe noi, pe pamant, invredniceste-ne, cu inima curata sa Te marim”

Sa luam aminte: Spiritualitatea ortodoxa cea cu multe chipuri are in centrul ei spiritualitatea Sfintelor Pasti, care este si ramane culmea spiritualitătii ortodoxe, dar aceasta numai pentru ca exista si alte chipuri de spiritualitate ortodoxa, alte chipuri de evlavie în Ortodoxie.  Pastile au deschis noua usile raiului, iar celelalte sarbatori ne deschid calea catre Pasti si catre Pastile cele vesnice.

Va dorim tuturor Lumina, Pace şi Bucurie in suflet!
Ziarul Argument

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page