Politica, Politici europene — mai 23, 2013 at 14:44

România, alături de statele membre UE va participa la elaborarea unui Plan de acțiuni pentru Industria Siderurgică

by

siderurgieMinistrul Economiei, Varujan Vosganian, a declarat vineri, 17 mai 2013, că România va participa la elaborarea unui Plan de acțiuni pentru industria siderurgică, alături de statele membre ale Uniunii Europene, pregătindu-se, astfel, pentru preluarea președinției UE în 2019.

„Administratia românească trebuie să înceapă pregătirile pentru anul 2019, când România va avea președinția Uniunii Europene. Suntem la jumătatea termenului dintre 2007 și 2019. Miniștrii noștri vor conduce consiliile specializate, cele pentru energie, industrie, competitivitate, ECOFIN. Vom avea comitete care să facă evaluări și să elaboreze documente europene. România trebuie să prezinte o platformă privind prioritățile. Debirocratizarea, lupta împotriva corupției, profesionalizarea administrației vor trebui să fie trăsături ale administrației românești în 2019. România va trebui să își asume decizia într-un mod mai puternic decât astazi”, a afirmat Varujan Vosganian, într-o conferință de presă la sediul Ministerului Economiei, susținută alături de secretarul de stat Adrian Ciocănea.

Planul de acțiune este elaborat de România, Franța, Belgia, Luxemburg și Polonia.

„Politica în industria siderurgica este una dintre politicile în care noi ne-am implicat și se pare că în iunie își va găsi finalitate. Cu câteva țări, cu Franța, Belgia, Luxemburg, Polonia, am propus elaborarea unui plan de acțiuni în industria oțelului. Ieri, am vorbit la Bruxelles cu comisarul european pentru industrie și antreprenoriat, Antonio Tajani. În iunie vom prezența planul pentru sprijinirea industriei siderurgice din UE. Am subliniat din nou necesitatea alcătuirii unei politici industriale comune în Europa. Peste câteva săptămâni voi prezenta documentul final. Programul de susținere este ambițios și merge de la evaluarea impactului fiecărui act normativ, până la evaluarea costului cu energia, reglementări privind exportul de fier vechi, reducerea evaziunii fiscale și forța de muncă”, a adăugat Varujan Vosganian.

Planul de acțiune va fi prezentat în iunie miniștrilor industriei din Uniunea Europeană, apoi transmis Comisiei Europene. Ministrul a mai declarat că țara noastră propune Uniunii Europene, prin intermediul Planului de acțiuni pentru industria siderurgică europeană, înghețarea regimului fiscal pentru producători, în paralel cu evaluarea costurilor de producție pentru recuperarea cheltuielilor pe care acestea le impun.
„Este necesar un consens în plan european. Unele sunt soluţii pe care România nu le poate lua singură, precum regimul vamal, măsurile fiscale. Am propus, ca ţări producătoare, îngheţarea regimului fiscal, adică asumarea tuturor statelor că nu vor lua de măsuri fiscale care să conducă la creşterea impozitării industriei siderurgice. Vom face o structură a costurilor în UE şi vom evalua costurile în ţările terţe, corelate cu cheltuielile de mediu şi pentru energia regenerabilă. Când exportăm în ţări terţe fierul vechi, trebuie să recuperăm costurile pe care le-am încorporat în aceste produse. Este normal ca ţară care exportă fier vechi să îşi recupereze cheltuielile”, a afirmat Varujan Vosganian.

Declaraţiilor făcute de ministrul Economiei, Varujan Vosganian, la conferinţă de presă din dată de 17 mai 2013:

vosganianVarujan Vosganian: Tema pe care o propunem spre dezbatere împreună cu dl secretar de stat Adrian Ciocănea, care se ocupă de afaceri europene, este legată de dimensiunea europeană a strategiilor noastre.

Primul lucru care trebuie spus este că administraţia României trebuie să înceapă pregătirile pentru anul 2019, anul în care, în al doilea semestru, România va avea preşedinţia Uniunii Europene. Poate că termenul pare îndepărtat astăzi, având în vedere chestiunile urgente ale zilei. Aşa am spus şi în 2007, atunci când am intrat în Uniunea Europeană, dar iată că deja suntem la jumătăţea termenului dinte 2007 şi 2019.

Ce se va întâmpla atunci? Miniştrii noştri vor conduce consiliile specializate: Ecofin – Consiliul miniştrilor de finanţe, Consiliul pentru Energie, Consiliul pentru Industrie, Consiliul pentru Competitivitate, va trebui să avem departamente specializate care să facă evaluări şi să elaboreze documente de nivel european. Va trebui ca România, înaintea preluării mandatului, să prezinte o platformă privind priorităţile preşedinţiei României. Avem nevoie să continuăm procesul de debirocratizare şi de luptă împotriva corupţiei şi, în acelaşi timp, să profesionalizăm administraţia şi ea să-şi asume decizia într-un mod mult mai puternic decât astăzi. Deci, profesionalizarea şi asumarea deciziei vor trebui să fie trăsături ale administraţiei româneşti în 2019. O administraţie nu se reformează de pe o zi pe alta. Trebuie ca fiecare minister, aşa cum atunci când am început să lucrăm pe ISPA şi SAPARD şi-a construit departamente care să lucreze cu fonduri europene, acum trebuie să construim departamente pentru strategii europene.

Este un proces care trebuie să înceapă astăzi, astfel încât în 2019 România să-şi confirme statutul de ţară membră şi la nivelul viziunii, la nivelul deciziei, la nivelul expertizei guvernamentale, fireşte la nivelul calităţii prezenţei sale şi la nivelul implicării în marile politici publice.

În a două parte aş dori să vă prezint una dintre aceste politici în care noi ne-am implicat şi care, se pare că, în luna iunie îşi va găsi o finalitate: e vorba de planul de acţiune privind oţelul.

Aşa cum v-am informat acum ceva vreme, împreună cu câteva ţări producătoare de oţel – e vorba de Franţa, Belgia, Luxemburg şi Polonia – am propus elaborarea unui plan de acţiune în domeniul otelului.

Ieri am fost la Bruxelles, am susţinut şi o conferinţă de presă împreună cu vicepreşedintele Comisiei Europene, Antonio Tajani, care este şi comisar pentru industrie, noi doi împreună am dat acest semnal privind faptul ca în luna iunie vom prezenta Comisiei Europene Planul de acţiune privind sprijinirea industriei siderurgice din Uniunea Europeană. În acest context am subliniat din nou necesitatea alcătuirii unei politici industriale comune.

Am avut în ultima lună câteva contacte pe care le socotesc importante cu omologii mei din Franţa, din Belgia, şi cu cei din ţările Visegrad. În comunicatele de presă, fiecare dintre aceşti miniştri a asumat împreună cu mine necesitatea alcătuirii unei politici industriale comune în Europa.

Peste câteva săptămâni voi prezenţa şi documentul final, nu am acum decât un document de lucru, însă programul de susţinere a industriei siderurgice este extrem de ambiţios şi merge de la evaluarea impactului fiecărui act normativ faţa de industrie până la reevaluarea costurilor cu energia, până la anumite reglementări privind exportul de fier vechi şi importul de produse siderurgice în industria europeană, reducerea evaziunii fiscale şi reconversia forţei de muncă.

Va fi pentru România un document foarte important şi care pentru noi, pentru Adrian Ciocănea, care e coordonatorul Strategiei de Reindustrializare, şi pentru mine, care am asumat-o la nivel politic guvernamental, va fi ceea ce englezii numesc hard core, va fi miezul pe care vor construi întreaga Strategie de reindustrializare până în toamna acestui an.

Măsurile necesare pentru stimularea industriei siderurgice necesită, în plan european, un consens pentru că o parte dintre ele se referă la soluţii pe care România nu le poate luă de una singură. E vorba de regimul vamal, de pildă. E vorba de a lua anumite măsuri fiscale şi noi am pus – la propunerea noastră, a ţărilor producătoare – în document o măsură care mie mi se pare de mare importanţă şi care se referă la îngheţarea regimului fiscal, adică la asumarea, din partea tuturor statelor, că nu vor luă măsuri de natură fiscală care să ducă la creşterea impozitării pentru industriile din ţările lor, cu trimitere directă la industria siderurgică.

Pentru a vă da doar o mică dimensiune a ceea ce dorim să facem, iată, de pildă, vom face o structură a costurilor în Uniunea Europeană şi vom evalua costurile la intrare ale produselor din ţările terţe, în care, în mod normal, ar trebui încorporate şi costurile pe care noi le asumăm în Uniunea Europeană privind cheltuielile de mediu, privind regimul energiilor regenerabile.

La fel şi în ceea ce priveşte fierul vechi, pentru că fierul vechi este un produs al industriei siderurgice, ca fier, el înglobează o seamă de cheltuieli, inclusiv cele care privesc emisiile de dioxid de carbon şi este firesc că, atunci când exportăm în ţări terţe fierul vechi, să recuperăm aceste costuri pe care, prin efort naţional, le-am încorporat în aceste produse. Chiar dacă este sunt la nivel de deşeuri, ele păstrează aceste costuri încorporate, şi e normal ca ţara care exportă fier vechi să-şi recupereze aceste cheltuieli pe care în fond le face întreaga economie.

Aşadar, aş vrea să lansăm în dezbaterea publică românească această chestiune, modul în care administraţia românească şi poate opinia publică românească ne vom pregăti pentru preşedinţia pe care România o va avea în 2019 şi va fi o confirmare a prestigiului pe care ar putea să-l aibă România şi, în al doilea rând, am prezentat această dovadă a modului în care strategiile interne naţionale îşi pot găsi reflectarea într-un plan de acţiune european, care ar putea să ajute economia românească.

Sursa: Ministerul Economiei

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page