Lifestyle, Sănătate — mai 13, 2013 at 21:36

Reţete de uleiuri pentru întreţinerea pielii

by

uleiuri plante1. Uleiul de sunătoare 

Se obţine prin macerarea florilor de sunătoare în ulei vegetal. Este cel mai cunoscut şi mai eficient remediu pentru arsurile solare. Poate fi folosit atât profilactic cât şi curativ. În combinţie cu câteva picături de ulei volatil de mentă, este indicat şi în tratamentul pruritului (mâncărimea pielii) de diferite etiologii, dureri reumatice, colici abdominale, colici hepatobiliare. Are şi un efect răcoritor, fiind folosit mai ales în timpul verii, dar nu în cazul unor arsuri solare grave.

2. Uleiul de muşeţel 

Muşeţelul, prin acţiunea sa blândă, este cea mai potrivită plantă pentru tratarea unor afecţiuni ale pielii la copii, cum ar fi eczemele, mâncărimile, arsurile. Dacă se adaugă câteva picături de ulei volatil de fenicul şi de mentă, calmează durerile provocate de colicile abdominale. Femeile pot folosi acest ulei pentru întreţinerea pielii feţei şi pentru eliminarea unor iritaţii provocate de utilizarea abuzivă a fardurilor.

3. Uleiul de cătină 

Este un ulei extras din coaja fructelor de cătină, prin intermediul unor dispozitive speciale (din comerţ). Are acţiune antiinflamatoare şi este un excelent regenerator epitelial. Se foloseşte în tratamentul hemoroizilor, al arsurilor solare, eczemelor, erupţiilor cutanate, mâncărimilor pielii, degerăturilor şi ca protector împotriva radiaţiilor ultraviolete.

4. Uleiul de răşină 

20 g de răşină curată se pun în 100 ml de ulei de floarea-soarelui şi se încălzesc uşor pe baia de apă până ce răşina se dizolvă. Se filtrează apoi prin tifon. După ce s-a aplicat pe piele, se poate îndepărat foarte uşor dacă înainte de a se spăla cu apă şi săpun, zona respectivă se unge cu ulei de floarea-soarelui. Este un remediu de excepţie pentru reducerea durerilor reumatice, pentru tratarea erupţiilor tegumentare şi a rănilor.

5. Uleiul de gălbenele 

Se obţine prin macerarea florilor de gălbenele în ulei de floarea-soarelui, măsline sau susan. Este indicat pentru îngrijirea pielii uscate şi crăpate. Are efect hrănitor asupra pielii, stimulează circulaţia periferică şi poate fi folosit de asemenea în cazul varicelor, eczemelor, acneei şi arsurilor.

Oţetul medicinal pentru masaj 

În 200 ml (un pahar) de oţet de struguri sau de mere şi miere se pun 5-8 linguri (în funcţie de cât de mult poate îngloba oţetul) din planta aleasă mărunţită cu râşniţa electrică de cafea. Se pune totul într-un borcan închis ermetic şi se lasă să macereze 14 zile într-un loc călduros sau la soare, după care se filtrează prin tifon. Preparatul obţinut se păstrează într-un loc răcoros, uscat şi fără lumină.

Obs.: se va alege oţetul aşa încât să aibă un miros cât mai neutru. Folosirea unui oţet cu miros strident, care acoperă aroma specifică plantei folosite, este cel mai adesea resimţită dezagreabil de către cel tratat.

uleiuri din plante 1Loţiunile naturale 

Sunt preparate semi-solide sau lichide, grase sau slab alcoolice, folosite pentru întreţinerea pielii.

Loţiunile alcoolice se folosesc în general pentru întreţinerea tenurilor grase, pentru reducerea cantităţii de sebum, în timp ce loţiunile grase sunt indicate pentru îngrijirea tenurilor uscate, ofilite, datorită efectelor de hidratare şi emoliere.

Preparare: lanolină 1 g, ulei de floarea-soarelui 40 g (sau alt tip de ulei în funcţie de efectul urmărit), alcool cetilic 7 g, apă distilată 100 g.

Lanolina, uleiul, alcoolul cetilic se încălzesc până se topesc, apoi de adaugă apa uşor încălzită, amestecând continuu. În final, se adaugă extractul fluid din plantele alese, obţinut prin evaporarea tincturilor.

Loţiunile grase se obţin în acelaşi mod, folosind ulei din plante obţinut în modul de mai sus.

Pentru tenul uscat sunt recomandate loţiunile ce conţin extracte din plante cu acţiune de activare a circulaţiei periferice (pe bază de gălbenele şi rozmarin) sau cu acţiune emolientă (pe bază de muşeţel, nalbă, pătlagină), care să refacă elasticitatea şi vitalitatea pielii. Pentru acest tip de ten nu sunt indicate loţiunile pe bază de alcool, deoarece ar produce o uscare şi mai puternică a feţei.

Pentru tenurile grase, seboreice se recomandă loţiuni pe bază de plante ce conţin saponine, taninuri şi uleiuri volatile cu acţiune astringentă, antiseptică şi calmantă. Nucul, salvia sunt astringente şi antiseptice, fiind indicate în cazul tenurilor cu comedoane (coşuri, acnee). Un preparat hidroalcoolic foarte eficient se obţine prin asocierea mai multor plante cu efecte de curăţire şi regenerare a pielii: muşeţel, levănţică, salvie, cimbrişor, brusture, coada racului.

Pentru tenurile iritate sunt utilizate extracte din plante cu acţiune vasoconstrictoare, emolientă şi calmantă: muşeţel, coada şoricelului, frunze de păpădie.

Pentru tenuri cu troficitate cutanată alterată se utilizează plante ale căror substanţe active stimulează circulaţia şi troficitatea celulară, în special arnica şi tătăneasa. Uleiul de cătină datorită bogăţiei de vitamine şi minerale oferă o hrănire abundentă a tenului, redându-i prospeţimea.

Pentru tenul ridat sunt indicate loţiunile pe bază de muşeţel, nalbă mare sau nalbă de cultură, precum şi uleiul de cătină care elasticizează şi reface structura pielii.

Pentru protecţia pielii în cazul expunerii la saore vom prepara o loţiune naturală pe bază de sunătoare, muşeţel, ulei de cătină la care se adugă în final câteva picături de ulei volatil de mentă pentru efectul răcoritor şi reconfortant pe care îl produce.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.