Dezvoltare durabilă, Dezvoltare rurală — aprilie 22, 2013 at 17:38

Procese de dezvoltare rurală durabilă

by

dezvoltare ruralaI.Un proces tipic de dezvoltare rurală durabilă trebuie să răspundă următoarele întrebări:

  • Care este situatia prezentă pentru fiecare din aceste dimensiuni, măsurată cu ajutorul metodelor și indicatorilor standardizați (indexul dezvoltării umane, metoda Foucalt pentru politici publice etc.)?
  • Care sunt tendințele viitoare în aceste sectoare?
  • Care este influența/relevanța fiecarei dimensiuni în cadrul procesului de dezvoltare rurală durabilă?
  • Care sunt influențele interdimensionale întâlnite în timpul procesului de dezvoltare rurală durabilă și cum pot fi folosite în stimularea (sinergia)acestui proces?
  • Care sunt măsurile ce pot fi luate pentru promovarea dezvoltării în cadrul acestor dimensiuni?
  • Care este costul implementării măsurilor de dezvoltare rurală durabilă în diferite sectoare?

In România, procesul de dezvoltare rurală durabilă este încă la început, fiind încetinit și, uneori, blocat de dificultățile întîlnite la nivel local și central, pe plan economic și social.

II.Dificultățile cu care se confruntă, în prezent, spațiul rural românesc pot fi rezumate astfel:

  • Numărul mare de ferme de subzistență și semi-subzistență, care nu sunt viabile, cu o suprafață medie a exploatației de numai de 1.7 ha determină o puternică fragmentare a terenurilor agricole;
  • Slaba productivitate și calitate a producției agricole, determinată de lipsa resurselor financiare, utilizarea insuficientă și ineficientă a resurselor disponibile;
  • Structura nefavorabilă pe vârste – cu un procent ridicat de persoane vârstnice, fapt ce a determinat un proces general de îmbătrânire a populației rurale;
  • Nivel de instruire scăzut privind pregatirea profesională de specialitate, care nu permite deschiderea către nou și folosirea tehnologiilor moderne;
  • Activități deconsultanță specifică slab dezvoltate;
  • Venit în mediul rural pe cap de locuitor cu 27% mai mic decât în mediul urban;
  • Decalaj important între importurile de produse agricole și exportul acestora;
  • Inexistență unei rețele de piețe agroalimentare cu o structură reglementată prin lege;
  • Slaba dezvoltare a infrastructurii rurale;
  • Migrarea tinerilor din mediul rural spre urban;
  • Slaba dezvoltare a unor activități generatoare de venituri complementare/asociate;
  • Slaba utilizare a resurselor naturale locale;
  • Nivelul scăzut de instruire al populației rurale;
  • Slaba promovare a unor zone de real interes și cu potential turistic mare;
  • Creșterea suprafețelor afectate de fenomene de degradare a solurilor;
  • Degradarea fondului forestier cu impact asupra terenurilor, biodiversității și apei;
  • Tendința de scădere a numărului de animale pe unitatea de suprafață comparativ cu suprafața agricolă care poate asigura baza furajeră;
  • Grupuri de inițiativă locală cu masa critică redusă care s-au destramat după atingerea obiectivelor.

Tinând cont de aceste dificultăți,

III. Necesitățile spațiului rural românesc, exprimate sintetic, sunt:dezvoltare rural1

  • Dezvoltarea infrastructurii rurale;
  • Imbunătățirea serviciilor rurale;
  • Pregătirea resurselor umane pentru a crea strategii locale care să contribuie la dezvoltarea pe orizontală a spațiului rural;
  • Sprijinirea înființării și dezvoltării micro intreprinderilor in vederea promovării antreprenoriatului și creșterii valorii adăugate locale;
  • Promovarea zonelor turistice rurale;
  • Imbunătățirea serviciilor de bază ale populației și realizarea de investiții care să facă zonele rurale mult mai atractive în vederea inversării trendului economic și social descendent și depopulării spațiului rural;
  • Păstrarea patrimoniului natural și cultural;
  • Incurajarea și promovarea inovațiilor și a accesului la cercetare şi dezvoltare;
  • Menținerea populației ocupate în mediul rural și prevenirea fenomenului de îmbătrânire a populației în zonele montane prin motivarea populației tinere;
  • Modernizarea tehnologiilor de cultură și de creștere a animalelor;
  • Cresterea productivității muncii în agricultură și silvicultură;
  • Imbunătățirea randamentelor și calității si respectarea normelor comunitare în producția agricolă;
  • Modernizarea intreprinderilor de procesare;
  • Incurajarea regrupării (asocierii) agricultorilor și a comunicării între agricultori prin ajutor oferit pentru înființarea și organizarea grupurilor de producători;
  • Atingerea unei incarcari optime cu animale pe unitatea de suprafață;
  • Cresterea suprafețelor împădurite și îmbunătățirea managementului forestier;
  • Necesitatea dezvoltării unor sisteme agricole durabile care sa contrabalanseze efectele exploatarii intensive a terenurilor agricole;
  • Conservarea valorii naturale înalte a terenurilor agricole prin menținerea activităților tradiționale în spațiul rural;
  • Diversificarea producției agricole cu accentul pe legume-fructe și plante tehnice și medicinale.
  • Diversificarea activităților din spațiul rural spre activități economice non agricole și promovarea de noi tehnologii;
  • Diversificarea producției pentru lărgirea filierelor de produse mai puțin dezvoltate.

Nelu Bălașa,
expert în dezvoltare rurală-durabilă, consultant

 

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.