You cannot copy content of this page
Editoriale, Interviuri — februarie 1, 2017 at 15:35

Primarul comunei Ulmu-Ion Negoiță: Cu ajutorul Crucii Roșii putem să ne implicăm și să facem și mai mult bine comunității

by

Încep acest articol prin a adresa felicitări primarului Ion Negoiță și angajaților Primăriei comunei Ulmu, pentru cele 30 de cazuri sociale alese să beneficieze de ajutoarele distribuite de Telekom România și Crucea Roșie!

crucea rosie si telekom009Încă de la început ar trebui să clarificăm faptul că, în comuna Ulmu sunt mult mai mulți asistați social, iar decizia de a alege doar 30 dintre aceste familii nu a fost tocmai ușoară, dar criteriul principal pentru a putea beneficia de ajutoarele oferite de Telekom România și Crucea Roșie, a fost lipsa totală a oricărui venit. Așadar, în urma anchetelor sociale efectuate de asistenții sociali, după niște criterii foarte bine stabilite de lege, cele mai năpăstuite familii de au fost: în satul Ulmu – 17 familii, în satul Făurei – 8 familii și în satul Zimbru – 5 familii.

Primarul Ion Negoiță,  viceprimarul Nelu Cantaragiu, Velicu Nicoleta – președinte subfiliala Ulmu a Crucii Roșii și Dobrin Arsinia – vicepreședinte subfiliala Ulmu a Crucii Roșii, au îndrumat distribuirea lemnelor de foc, alimentelor și păturilor, în urma unor anchete sociale. Nu merge după cum vrea cineva sau altcineva. Primăria are o evidență strictă unde sunt înregistrați toți acești oameni nefericiți.

crucea rosie si telekom008De asemenea, este demn de menționat faptul că Primăria comunei Ulmu, este una dintre comunele din județul Călărași care nu are un parteneriat cu Crucea Roșie doar de formă, această primărie a înțeles că dacă își plătește cotizația anuală față de Crucea Roșie poate fructifica parteneriatul pe care îl are cu aceasta, în folosul comunității lor, drept dovadă fiind și acțiunea de întrajutorare a celor și anume a 30 de familii din satul Făurei, Zimbru și Ulmu, încadrate la categoria persoane vulnerabile, care sunt fără nici un fel de resurse în plină iarnă cu ninsorilor abundente și o perioadă prelungită de temperaturi foarte scăzute, și nu mai pot face față perioadei următoare.

După desfășurarea acestui eveniment, am avut o discuție cu primarul Ion Negoiță despre problematica și problemele asistaților sociali și cum vede pe viitor colaborarea cu Crucea Roșie Călărași. De la început, vă spun că a fost o discuție liberă, francă și problemele au fost numite pe față, fără diplomație… pentru că atunci când vorbești despre lucruri grave și importante, spui adevărul gol și urât, așa cum este el…

Liliana Manea: În primul rând vreau să vorbim despre relația d-voastră cu Crucea Roșie, cum a început și cum o vedeți că va evolua pe viitor.

Ion Negoiță: Suntem colaboratori în parteneriatul  cu Crucea Roșie Călărași de 2-3 ani de zile, ajutăm și colaborăm cu d-na Aura Giurcă ori de câte ori este nevoie. Spun că între Primăria Ulmu și Crucea Roșie Călărași este o relație bună, iar ziua de azi sper să fie începutul unui drum foarte bun pentru noi.

Cu ajutorul Crucii Roșii putem să ne implicăm și să facem și mai mult bine comunității. Bucuria noastră este că ei, Crucea Roșie au găsit sponsorul, în speță Telekom România. Din ceea ce s-a întâmplat azi pe teren și discuția purtată cu d-l director general Lefter, subliniez faptul că lemnele de foc au fost bucuria cea mai mare ale celor care au primit ajutoare azi. Nu spun că alimentele sau păturile nu sunt foarte bine primite, dar de strictă necesitate în perioada rece au fost lemnele.

crucea rosie si telekom003Liliana Manea: Având în vedere situația deosebită din iarna aceasta, clar că au fost binevenite.

Ion Negoiță: La noi, iarna este dificilă având în vedere poziționarea comunei și puterea vântului. Ați văzut ce zăpezi au fost pe tot traseul parcurs astăzi.

Liliana Manea: Cred că v-a fost foarte dificil să alegeți doar 30 de persoane beneficiare ale ajutoarelor distribuite de voluntarii Crucii Roșii împreună cu angajații Telekom România. Spun asta pentru că am observat că invariabil la casele unde se distribuiau ajutoarele, apăreau și alte persoane care nu înțelegeau de ce li s-au dat doar unora. Aveți o misiune dificilă într-o comună cu o populație îmbătrânită.

Ion Negoiță: A fost extrem de dificil, dar și mai dificil va fi de mâine, pentru că trebuie să răspundem la întrebări. Eu, viceprimarul și cele două doamne din primărie, considerăm că am ales cu discernământ toate cele 30 de persoane, iar cazurile lor au fost considerate cele mai dificile datorită faptului că aceștia nu au nici un fel de venit. Toți cei 30 de beneficiari au fost aleși în urma unor anchete sociale efectuate de către primăria Ulmu.

Liliana Manea: Cu siguranță vă confruntați cu multe cazuri sociale având în vedere populația îmbâtrânită din zona rurală și lipsa locurilor de muncă.

crucea rosie si telekom006Ion Negoiță: Le explicam și celor de la Telekom România următorul aspect. Datorită faptului că suntem la 60 km de Călărași și la 30 km de Lehliu Gară, majoritatea populației a muncit aici, pe raza comunei, nu au avut posibilitatea să meargă să lucreze în oraș și să aibă poate o pensie mai mare. Majoritatea populație a lucrat în agricultură și 80% din aceștia au pensii foarte mici, de CAP.

După noua lege a pensionării, toate persoanele care la revoluție aveau între 40 de ani munceau la CAP-urile care mai apoi s-au desființat, nu beneficiază acum de pensie. Toți acești oameni care au pe cartea de muncă între 8 și 11,5 ani de zile lucrați, au depus dosare de pensionare, dar le-au fost respinse pentru că nu îndeplinesc condițiile de a beneficia de pensie. Acești oameni nu au nici un fel de venit, iar cei 400 de lei de care beneficiază ca și ajutor sunt sub limita subzistenței având în vedere facturile la energia electrică, la apă, la gunoi, etc.

Liliana Manea: 400 de lei, dacă socotim nu ajung nici pentru pâinea de zi cu zi, darmite să mai plătească facturi, să-și ia medicamente sau lucrurile de strictă necesitate.

Ion Negoiță: Norocul lor este că dețin mici suprafețe de teren pe care obțin pâinea și mămăliga de toate zilele. Problemele sunt toate celelalte și sunt mai acutizate la cei care nici măcar nu mai pot să se deplaseze.

Liliana Manea: Am văzut, majoritatea sunt bătrâni care și dacă au voință, nu pot face nimic să se ajute. Sunt bătrâni trecuți de 80 de ani care nu cred că mai forța să facă singuri ceva.

crucea rosie si telekom001Ion Negoiță: Când au fost codurile galbene și portocalii de vreme rea, am fost în situații foarte dificile pentru că nu puteau ajunge mașinile cu pâine de la Călărași. A trebuit să ne luptăm să avem drum deschis pentru a putea ajunge pâinea și alte produse de strictă necesitate. Din păcate nu se mai face pâine pe vatra țăranului așa cum se făcea o dată, unii nu mai fac iar alții nu mai pot.

Pentru o mai bună evidență a locuitorilor comunei, am în vedere să întocmesc niște liste care să releve ponderea de vârstă a acestora. Avem nevoie de această statistică pentru a ne putea organiza mai bine din punct de vedere al asistenței sociale și a problematicilor pe care le putem întâmpina în funcție de categoriile de vârstă ale cetățenilor.

În primul rând, din păcate s-a pierdut spiritul comunității, acela de a ajuta aproapele. În al doilea rând, aceste legi de protecție socială au învățat oamenii să stea cu mâna întinsă, iar mulți dintre cei tineri nu au voință să muncească.

crucea rosie si telekom031Liliana Manea: Sincer, celor care le e lene să muncească în folosul comunității, le-aș tăia ajutorul social. Nu poți sta toată ziua și să ai pretenția să primești.

Ion Negoiță: Acum câțiva ani am avut o tentativă de a face ceva în genul acesta și am fost admonestat, nu vreau să dezvolt acest subiect. Problemele cu care se confruntă comuna Ulmu privind asistații sociali, sunt probleme care se întâlnesc peste tot în România.

Toți cei care i-ați văzut la încărcat-descărcat și tăiat lemne, sunt de la ajutorul social. I-am mobilizat pe cei care pot munci și au răspuns la chemarea noastră.

Fiecare om aflat în nevoie are particularitățile lui și aici mă refer mai ales la cei bătrâni. Mulți nu văd, le-au murit soții sau soțiile, copiii, sunt oameni singuri și neputincioși. Încercăm să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru ei, dar este foarte greu.

Liliana Manea: Încă o dată vă felicit pentru organizarea acțiunii ce s-a desfășurat astăzi și vă urez în continuare o relație cât mai strânsă și o colaborare cât mai fructuoasă cu voluntarii Crucii Roșii, în vederea întrajutorării a cât mai multe persoane lovite de soartă.

Felicitări că ați  implicat și ați mobilizat oamenii care primesc ajutoare sociale să vină să încarce lemnele, să taie lemne pentru ceilalți semeni!

crucea rosie si telekom010Concluzia: Această acțiune nu ar fi fost posibil fără ajutorul și implicarea autorităților locale, pentru că asistența socială din cadrul primăriei a identificat persoanele cele mai îndreptățite pentru a primi aceste ajutoare.

Primăriile ar trebui să fructifice acele acorduri încheiate cu Crucea Roșie, nu cred că pentru o primărie este un capăt de țară o cotizație anuală de 2000-2500 lei, bani din care se asigură consumabilele pentru aparatura care se află în centrele de prin ajutor ale Crucii Roșii și de care pot beneficia cetățenii comunei aflați în situații dificile de sănătate. De asemenea, a plăti cotizația la Crucea Roșie mai înseamnă și organizarea de acțiuni umanitare pe raza comunei respective, astfel cazurile sociale înregistrate la asistența socială din primărie pot fi beneficiarii direcți ai ajutoarelor distribuite de Crucea Roșie împreună cu sponsorii implicați în aceste acțiuni.

Autoritățile locale trebuie să fie ghizi pentru Crucea Roșie, privind locurile unde este nevoie de ajutor sau atunci când intervin situațiile de urgență.

Și la final, o întrebare retorică… Nu am înțeles niciodată de ce să preferăm să avem statut de asistați și să afirmăm că avem drepturi provenite conform legii 416?… de ce să refuzăm să muncim în folosul comunității sau să căpătăm experiență prin activități de voluntariat, dacă tot vrem să beneficiem de statutul de asistat social?

Liliana Manea

[wzslider autoplay=”true”]

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.