De pe la noi, Editoriale — octombrie 5, 2014 at 19:23

Preocupările dascălilor “de pe vremuri” şi a celor de azi ar trebui să fie la fel… nu poţi lumina minţi şi suflete dacă sufletul tău este pervertit şi vândut

by

Spuneam într-un timp că am ajuns în punctul când nimic nu mă mai poate uimi… m-am înşelat amarnic!… natura umană este o sursă infinită…

educatiaNu voi vorbi în acest articol despre miile de dascăli care-şi fac onest datoria, care pregătesc olimpicii sau care fac tot ce se poate pentru ca toţi copiii să aibă parte de o bună educaţie şi de o bună instruire… Nu voi vorbi despre dascălii îmbrăcaţi de la „second hand”, cu buzunarele aproape goale şi care vin de acasă cu tot felul de materiale didactice pentru că şcoala nu are fonduri… sau apelează la bunăvoinţa părinţilor pentru a cumpăra ceea ce este necesar desfăşurării orelor de curs în condiţii decente şi calitative din punct de vedere al actului de învăţământ.

Vom vorbi despre statul politic care umileşte şi induce profesorilor sentimentul de obedienţă,teamă, nesiguranţă… şi care sunt transmise mai departe elevilor prin intermediul dascălilor… Este trist şi degradant faptul că o dată ce cineva  este numit la un anumit nivel, fie că este numit director în minister, inspector general, inspector școlar sau director de școală… nu este neapărat pus în funcţie datorită calităţilor umane şi profesionale, ci este numit în funcţie de culoarea politică pe care o acesta/aceasta o are… şi astfel un partid sau altul îşi creează “fieful” lui, pe care-l exploatează din toate punctele de vedere… Corupția este posibilă la absolut toate nivelurile,inclusiv la examenele naţionale, concursuri sau olimpiade… de ce este permisă?… pentru că “peştele se impute de la cap”, aşa spun românii… începând de la minister şi terminând cu grădiniţele culoare politică şi interesele politice primează… dar, oare unde au rămas copiii?… unde a rămas sau s-a pierdut din vedere “obiectul muncii” al celor care lucrează în învăţământ?… să fie oare mult mai important scaunul de sub şezut decât copiii, viitorul nostru al tuturor?

Pentru mulţi poate suna emfatic şi pompos ultima întrebare, dar staţi o clipă şi analizaţi… întrebaţi-vă… de ce oare ocuparea unor posturi se face prin mișcări subterane, chiar dacă… aparent se supune metodologiei privind pregătirea şi mobilitatea cadrelor…  Adevărul trist este că dacă nu eşti în “reţea”, nu poţi accede la un post pe care îl meriţi şi pentru care ai muncit pe brânci ani şi ani la rând…

Cât de mult să îţi doreşti un scaun încât să uiţi de toate valorile morale şi umane care te-au condus până la un punct? Ce caută politica în şcoli, în învăţământ?… De ce dascălii care până mai ieri aveau preocuparea majoră educaţia elevilor, azi sunt preocupaţi de „culoarea” mapelor, hainelor şi mai ales a scaunului… de ce inspectoratele şcolare şi directorii şcolilor trebuiesc să aibă culoare politică? Ce legătură are învăţământul cu doctrina partidelor???!!!…

educatieChiar şi cel mai slab elev ştie că profesorul “e obligat” să-l treacă, să-l trateze cu respect chiar dacă el se poartă oribil… Profesorul poate fi insultat, lovit, discreditat… şi cu siguranţă nimeni nu va fi şi nu a fost vreodată pedepsit pentru asta… tot profesorul e certat … Sincer, mă bucur că nu fac parte şi nici nu trebuie să încep acum vreo carieră didactică… dar, am prieteni în învăţământ… şi pentru asta sunt tristă… sunt mulţi oameni extraordinari şi care fac din credinţă şi iubire faţă de copii, de oameni, acest act al „luminării minţii şi a sufletelor” a generaţii şi generaţii…  care le-au trecut prin mână… Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns!… Tot ce am învăţat şi ştiut despre competenţă, muncă, respect, educaţie sunt lucruri expirate… Şi foarte mulţi vor suporta consecinţele!…

De mult timp în România, învăţământul se află la o răscruce unde trecutul, prezentul şi viitorul se amestecă… şi este deraiat de pe şine… şi pe şine cresc buruieni deja… totul rugineşte şi este în paragină, aşa cum am văzut deunăzi curtea şi gardul ce împrejmuieşte terenul de joacă şi instituţia Palatului Copiilor din Călăraşi… oare în loc să-i chemăm pe sfinţii părinţi să binecuvânteze deschiderea anului 2014-2015 la Palatul Copiilor, nu ar fi fost mai bine să îi rugăm să facă o chetă printre enoriaşi să cumpere nişte vopsea şi var pentru gard şi pentru clădire… facem haz de necaz!… dar, persist… oare nu s-ar găsi prin bugetul vreunui partid sau al vreunei instituţii ale statului nişte bani pentru a face acel loc propice creaţiei şi manifestărilor talentelor copiilor noştri??!!… na, am deraiat şi eu de la subiect… dar, nu puteam să nu fac această paranteză…

Deci, să revenim… pentru a pune pe roate învăţământul românesc, poate că părinţii şi desigur cei îndriptuiţi de lege ar trebui să pună umărul pentru a-l pune pe şine… nu de alta, dar este în joc viitorul copiilor şi implicit al nostru al tuturor. Se spune că… „libertatea este posibilitatea de a gândi şi acţiona fără o constrângere din partea cuiva şi în acelaşi timp prin modul tău de manifestare să nu generezi constrângere asupra altui om”…  Dar, ce facem?… Ştiu, trăim într-o lume a dependenţelor şi interdependenţelor… şi la fel este de adevărat că, dependenţa generează constrângerea… corect?… atunci, de ce spunem că ne naştem liberi când de fapt depindem de mediul în care ne naştem şi la care trebuie să ne adaptăm pentru a supravieţui?…

educatia1Concluzia: Preocupările dascălilor “de pe vremuri” şi a celor de azi ar trebui să fie la fel… anume: a-i învăţa pe elevi că munca, cinstea, omenia sunt cel mai potrivit fel de convieţuire atât pentru individ cât şi pentru societate…  Deosebirea însă aici constă că înainte erau promovate modele, valori iar astăzi pe canale media de multe ori – nonvaloarea.  Nici „atunci” şi nici „acum” – profesia de dascăl nu s-a putut şi nici nu se va putea încredinţa, nici speculanţilor, nici impostorilor şi nici celor ce caută în această preocupare doar o meserie de pe urma căreia se poate trăi… nu poţi lumina minţi şi suflete dacă sufletul tău este pervertit şi vândut unui partid sau  altuia… Ar trebui să strigăm şi să le dăm peste mână guvernanţilor şi liderilor politici care au transformat învăţământul într-o marfă de schimb, în material de negocieri pentru interesele politicului, acele interese care s-au demonstrat de nenumărate ori că sunt diferite faţă de cele ale societăţii civile…

P.S. Aşa de multă preţuire au politicii pentru dascăli încât nu am auzit pe nici unul azi, de Ziua Mondială a Educaţiei, să ureze “La mulţi ani” educatorilor… sau poate că nu ştiu eu şi felicitările s-au transmis doar pe linie de partid.

Cu respect şi consideraţie pentru Dascălii Adevăraţi din România,
Liliana Manea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page