țigările nu se arunca
se fumează pana la capăt
destinele noastre se intersectează
la stopuri isi fac semne disperate
cu mana apoi trec mai departe
in același oras neimblanzit
unde noaptea inca suspina
dupa amintiri sclipitoare
rujul meu pe perna ta
este azi un desen abstract
iti este imposibil sa ghicesti
al cui a fost ultimul sarut
mana ta inca ma cauta
prin sms-uri ironice
face haz de necaz si ma striga
pe numele meu de fum
care intra cu grija in ochii
celorlalți si nimeni nu stie
ce-nseamnă notele sale inalte
izbucnind in delir
sub rochia alba
Loading ...
