Editoriale — iunie 15, 2013 at 18:16

Pentru că sunt unic și irepetabil

by

unic si irepetabilDe multe ori mă acuz pe mine insămi de naivitate, și recunosc, uneori sunt naivă… Nu pot cuprinde toate manevrele, toate mașinațiunile și toate scenariile posibile. Am un amic pe Facebook, adept al continuării Războiului rece, care spune că România e și acum un pion important ce face parte din acest război dintre SUA și Rusia. Nu am niciun motiv plauzibil să-l contrazic, nu am argumente.

M-am trezit dintr-o dată într-un hățiș de informații pentru care uneori, aș fi băgat mâna-n foc că sunt adevărate. Apoi, mă gândesc că nimic nu este ceea ce pare a fi, am îndoieli și dubii. Politica în România e complicată pentru că se află la răscrucea dintre două lumi total diferite: Occidentul și Orientul, Vestul și Estul, Lumea Nouă și Lumea Veche. Pe aici suntem, mereu la răscrucea intereselor altora, și mereu paraleli cu interesele noastre, mereu între două lumi, chinuindu-ne între nou și vechi, căznindu-ne cu masochismul specific să fim ceea ce nu reușim să fim, deși ne dorim cu ardoare.

Se spune că uneori nu poți vedea pădurea de copaci, și noi ca români, suntem orbii lumii. Noi nu vedem pădurea din cauza unui pai asupra căruia ne-am fixat privirea. Paiul acela ne obturează vederea de ansamblu, ne mărginește și  ne face să credem că nu există nimic în afara paiului asupra căruia ne-am concentrat atenția. Ce trist e să trăiești fără speranță, ce dureros e să te resemnezi, cât de crud e să realizezi că te-ai înșelat și ce frustrant e să realizezi că ai fost folosit atâția ani!

Ce e de făcut oare? Instinctul meu îmi spune să rup gardurile, lanțurile, să mă eliberez, să ies și să spun că nimic din ceea ce se vede nu e real, nu e făcut pentru mine, nu-mi servește la nimic, ba mai mult, îmi dăunează. Că lumea care mi se croiește, nu mi se potrivește, că omul care se pregătește a fi eu, nu sunt eu, e doar o palidă copie a mea, un robot care nu sunt eu, nu pot fi eu niciodată.

Eu vreau să fiu eu însămi, nu copie, nu replică, oricât de reușit ar reda artistul originalul, și vreau să fiu liberă, așa cum m-am născut, așa cum mi s-a dat să fiu. Nu  accept, nu primesc, nu mă supun semenilor mei, pentru că ei nu sunt mai presus decât mine, pentru că eu sunt unică și irepetabilă, așa cum e fiecare dintre cei care ar dori să mă includă într-un șablon și nu sunt conștienți de unicitatea lor.

Fiecare dintre noi poartă amprenta divinității, fiecare dintre noi e un strop de desăvârșire, fiecare e o părticică din Dumnezeu și al planului său de perfecțiune, pentru că fiecare dintre noi e perfect în felul său. Nimic nu e la voia întâmplării, nimic nu e în deșert, totul e plan divin, doar România e la răscruce de drumuri.

Autor: Angela Tocilă

http://politicstand.com/

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page