Dezvoltare durabilă, Economie — aprilie 22, 2013 at 11:26

PARTENERIATUL PUBLIC – PRIVAT (P.P.P)

by

pppÎn decursul anului 2002, ideea Contractului Parteneriatul Public-Privat a prins contur şi a fost luat în calcul, ca şi o opţiune viabilă de către autorităţi în condiţiile restricţiilor bugetare, în­cear­cându-se dinamizarea procesului de atragere a finanţărilor private în sectorul public şi au fost reglementate iniţial prin O.G. nr. 16/2002, Legea nr. 470/2002 şi prin Hotărârea nr.621/2002 privind normele metodologice privind aplicarea O.G. nr. 16/2002 dar şi prin alte acte normative cu privire la proprietatea publică.

Aceste parteneriate au fost gândite să exprime o modalitate de cooperare între entitatea publică şi sectorul privat pentru furnizarea unor servicii publice de calitate, servind ca un instrument adecvat realizării de investiţii publice. Chiar dacă legislaţia la acel moment avea câteva lacune, era aplicabilă şi puteau fi create colaborări interesante şi fructuoase atât pentru entitatea publică cât şi pentru mediul privat. În viziunea legiutorului, Parteneriatul Public-Privat ar fi asigurat serviciul public în totalitate sau parţial, în funcţie de fondurile private atrase şi ar fi beneficiat de know-how-ul sectorului privat. În altă ordine de idei, aceste parteneriate aveau menirea să contribuie la sporirea încrederii cetăţenilor în autoritaţi, la deschiderea acestora spre comunicare, spre cetăţean şi la întărirea rolului elementului privat in viaţa comunităţii.

Dar, cum în România nu trebuie să te obişnuieşti prea mult cu o anume legislaţie şi să creezi   oportunitatea unei afaceri, inevitabilul s-a produs şi s-a creat confuzie prin promovarea  OUG nr. 34/2006 privind atri­buirea contractelor de achiziţie pu­blică, a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii. S-a abrogat legislaţia privind Parte­ne­r­iatul Public-Privat, noţiunea P.P.P. fiind înlocuită cu cea de concesiune de lucrări, ceea ce a creat confuzii în mediul de afaceri. Acest de­mers legislativ s-a dovedit a fi o piedică în calea parteneriatelor pu­blice private din mai multe motive. Actele normative din domeniu nu acopereau toate modalităţile de reali­za­re a partene­riatelor publice-private, ca dovadă numărul foarte mic de concesiuni…

Legislaţia în acea perioadă nu reuşea să asigure un cadru concret privind gestionarea ris­curilor pe perioada de derulare a unui proiect şi nu erau reglementate corespunzător nici aspectele de par­teneriat public-privat cu cofinanţare din fonduri structurale şi de coeziune în ceea ce priveşte eligibilitatea tipurilor de proiecte, eligibilitatea cheltuielilor, a ratelor potenţiale de cofinanţare, ajutorul de stat şi posibilităţi de venituri neaşteptate.
În mod practic, PPP-urile au fost po­sibile în majoritatea cazurilor numai în domeniul construc­ţii­lor deşi, sprijinul sectorului privat era necesar în multe alte domenii.

Salvarea situaţiei a venit în anul 2010 prin Legea parteneriatului public-privat nr. 178/2010, care a clarificat şi reglementat aspectele şi incertitudinile legislaţiei anterioare privind P.P.P.

Prin noua lege, Parteneriatele Public-Private reprezintă o excelentă oportunitate de afaceri pentru companiile private, dar şi cea mai viabilă alternativă a entităţii publice pentru finanţarea anumitor investiţii.

Ce este de fapt P.P.P-ul? Un P.P.P. este în principal o tranzacţie care transferă responsabilitatea generală pentru furnizarea unui serviciu public sau pentru realizarea unei investiţii cu scop comercial către o companie privată, în timp ce autoritatea publică competentă îşi păstrează responsabilitatea politică, devenind partener la profit şi pierderi şi se realizează în întregime sau în majoritate cu resurse financiare proprii ori atrase de către un investitor, din care va rezulta un bun public.

Parteneriatul Public-Privat se poa­te realiza prin diverse tipuri de con­tracte, în funcţie de nivelul de implicare a investitorului. La nivelul practicii internaţionale acestea pot fi:

  • DBOproiectare-construcţie-operare: un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care proiectarea (începând cu faza de proiect tehnic), construcţia şi exploatarea – denumită si operare – sunt transferate operatorului economic pentru o perioada rezonabilă de timp
  • DBFOproiectare-construcţie-finanţare-operare: cea mai complexă relaţie contractuală realizată între autoritatea contractanta şi operatorul economic, în care operatorul economic îşi asumă sarcina proiectării, construcţiei, exploatării şi obţinerii, în totalitate sau în parte, a resurselor financiare necesare în vederea realizării acestor obiective, pentru o anumită durată
  • BOTconstrucţie-operare-transfer: un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care operatorul economic îşi asumă construcţia, exploatarea şi întreţinerea unui bun public pe o anumită perioadă.
  • BORconstrucţie-operare-reînnoire : un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care acesta din urma îşi asumă finanţarea, construcţia şi costurile pentru operarea, întreţinerea şi reînnoirea bunului public la perioade de timp rezonabile convenite în cadrul contractului,
  • ROTreabilitare-operare-transfer : un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care bunul public, deja creat este transferat celui din urmă în starea în care se află.

ppp2Investitorul finanţează, reabilitează, operează şi întreţine bunul public pentru o perioadă rezonabilă de timp a lucrărilor executate/serviciilor puse la dispoziţia acestora, în condiţiile în care parametrii de performanţă şi calitate sunt integral respectaţi). La finalizarea contractului, indi­fe­rent de tipul acestuia, bunul pu­blic este transferat, cu titlu gratuit, autorităţii publice, în bună stare şi liber de orice sarcină sau obligaţie.

În concluzie, beneficiile P.P.P. sunt multiple. Se poate aprecia că un proiect PPP de succes permite introducerea practicilor, abilităţilor şi eficienţei sectorului privat în furnizarea unor servicii publice de calitate, realizarea unor noi facilităţi de infrastructură la timp şi în contextul în care vorbim despre un proiect PPP structurat, din punct de vedere financiar în afara balanţei de plăţi guvernamentale (“off-balance sheet”), ceea ce reprezinta reducerea gradului de împrumut a sectorului public.

P.P.P. aduce împreună pentru beneficiul reciproc, un organism public şi o companie privată într-un joint-venture pe termen lung pentru furnizarea unor servicii publice de înaltă calitate. Atrăgând tot ce este mai bun din sectoarele public şi privat, P.P.P.-urile asigură resurse suplimentare pentru reorientarea investiţiilor în diferitele ramuri ale sectorului public şi managementul eficient al investiţiei.

În România Parteneriatul Public-Privat se află încă într-o fază incipientă, mai ales în realizarea unor investiţii de interes general. Comunicarea dintre sectorul public şi cel privat este esenţială pentru încheierea parteneriatelor în domeniul construcţiilor sau reabilitării clădirilor civile, a infrastructurii, a transporturilor, sănătaţii publice, siguranţei publice, gestionarea deşeurilor şi distribuţia apei. Ar fi important de reţinut că, un parteneriat cu o Entitate Publică este privit de catre sectorul privat ca o modalitate eficientă de a face afaceri. Serviciile, indiferent că sunt publice sau private, sunt cel mai bine livrate de către specialişti, care lucrează altfel decât angajaţii “in-house” ai entităţii publice, preocupaţi doar de operare sau sunt concentraţi doar pe câteva obiective.

În virtutea celor menţionate anterior cred că, P.P.P. indiferent de natura şi de scopul lui,  reprezintă implicare, comunicare, responsabilitate şi nu în ultimul rând progres pentru societatea noastră. P.P.P. contribuie  la sporirea încrederii în autorităţi, precum şi la deschiderea autorităţilor spre societatea civilă prin intermediul factorului privat care, reprezintă esenţa participării civice la dezvoltarea comunităţilor.

L. M.

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page