Proză şi poezie — octombrie 27, 2016 at 14:51

Până la nebunie…

by

13907123_321405418200851_5826398965502151991_nLasă-mă să aprind lumina în inima ta, te rog…

A fost suficient de mult timp întuneric în ea.
Știu că ai putea să mă iubesti enorm, cu nebunia și pasiunea unui puști pe care nu îl mai interesează nimeni și nimic. O simt de fiecare dată când te uiti în ochii mei. Până la urma nu e viața despre asta?
Vreau sa mă imbat în mirosul tău, pentru că nu există pe lume miros mai frumos ca cel al obrazului tău nebarbierit. Vreau să pot să te iubesc fără oprelisti, fără capcane, fără să mă răzgândesc.

Vreau să pot sa fiu eu cu tine, acea eu cum n-am mai fost cu nimeni altcineva. Imposibil de atins altfel decât alaturi de tine. Vreau să râd cu tine până la lacrimi. Vreau să fac dragoste cu tine cu pasiunea și foametea nebună pe care le stârnești în mine cu o simpla privire, de parca m-ai fermeca și m-ai droga.

Vreau să te împing până la limita, numai ca să îți demonstrez că nu există. Și vreau să mă înveți să îmi depasesc spaimele. Vreau să am voie să te iubesc așa cum o faci doar o data în viață. Până la nebunie… Până la extaz… Până când mintea imi explodează de atâtea gânduri de tine…

Alice Clara

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.