Familie, Lifestyle — octombrie 9, 2013 at 14:14

Până când moartea ne va despărţi… a devenit un mit?…

by

casatoriaMai este căsătoria ca pe vremuri?… Mai durează o veşnicie?… Ne mai putem baza pe faptul că vom îmbătrâni lângă iubitul/iubita de lângă noi?…

Se spune că primii 7 ani de căsnicie sunt cruciali: dacă reuşeşti să treci cu bine de pragul celor 7, înseamnă că ai acumulat destulă toleranţă, destulă empatie şi ţi-a mai rămas şi suficientă iubire pentru a continuă relaţia cu soţul legitim. Dar câţi dintre noi trec de cei 7 ani?… Şi ce garanţii avem că în cel de-al optulea an al căsniciei noastre, el nu se va îndrăgosti de blonda de la serviciu, sau tu nu vei găsi celălalt suflet pereche, fără de care nu vei mai putea trăi?… Nimeni nu mai garantează nimic… Nimeni nu ne dă şi nici nu există vreo marjă de siguranţă pentru durata căsniciei… nici pentru noi nici pentru cel de lângă noi… căsătoria ca pe vremuri pare un mit în ziua de azi…  pe vremuri multe relaţii rezistau pentru că nu aveau altă soluţie… Nu ştiu dacă resemnarea în nefericire e chiar de invidiat… Căsătoria, din păcate, pentru mulţi şi multe nu mai este de actualitate… De ce?… Pentru că se jură strâmb în biserică şi oamenii nu mai trăiesc cu nişte principii şi tradiţii…. La asta se adaugă şi educaţie şi libertatea prost înţeleasă…

Nu degeaba se spune că o căsnicie este loterie!…  uneori iei premiul mare şi casnicie1eşti fericit toată viaţă, având alături pe cineva care te înţelege şi poţi trece peste tot… unii ar spune: ”chiar şi peste infidelităţi!”… Este foarte adevărat faptul că, într-o căsnicie dacă tragi tare cu dinţii să meargă, şi binenţeles… o fac amândoi!… se poate trece mai departe, dar greu aş spune eu… amintiri dureroase şi amare, şi timpul nu cred că le vindecă pe toate… De acord până într-un punct aş zice şi eu… Luptaţi atunci când este de luptat, dar în momentul în care vedeţi că totul este zadarnic… Nu mai are nici un rost să pierdeţi timpul! Viaţă este scurtă şi trebuie trăită aşa cum vine, indiferent de situaţie!

Trebuie să fii foarte tare, puternic… Dar cum?…Trăim pe fugă… copiii, de cele mai multe ori ne despart în loc să ne unească… tentaţiile sunt multe, femeile mai puţin răbdătoare. Ce ne ţine împreună şi ce ne desparte? Între o viaţă bazată pe compromisuri zilnice, infinite şi una centrată pe propria noastră fiinţă, ce alegem?

Lumea din jurul nostru s-a schimbat… Partenerii nu mai sunt dispuşi să mai lase de la ei, sau să trăiască împreună vieţi separate de dragul şi în numele familiei şi al copiilor, pentru că în ziua de azi este inutil să încerci, să speri… când sunt la îndemână atâtea” opţiuni”…

Femeile sunt mai puţin dispuse să închidă ochii… femeia de azi nu mai este obedientă, îşi susţine opiniile şi ideile cu tărie şi cu patos… şi este intransigentă vis-a-vis de anumite scăpări ale bărbatului cum ar fi adulterul ocazional sau de durata sau violenţă verbală şi fizică…şi ca o paralelă, nici bărbaţii nu mai tolerează delăsarea fizică a unor femei, având la dispoziţie un spectru larg de femei frumoase şi îngrijite… şi deasemenea bărbaţii se simt mai puţin constrânşi de societate când e vorba să îşi schimbe cuibul…

Banii sau la o adică lipsa lor, modul în care se percepe responsabilitatea faţă de cel care ar trebui să-ţi fie sprijin şi nu duşman, sunt un alt element care “ajută” la destrămarea  familiilor… cât şi lipsa elementară  a capacităţii unor bărbaţi de a se mula după femeia lor, care doreşte Respect şi Stabilitate mai presus de avere şi dragoste… adică, doreşte a fi altceva decât cârpă de şters pe jos a unor “masculi” care nu ştiu altceva decât să stea cu organul genital în gură, să butoneze  telecomanda şi să dea ordine care în mintea lui trebuiesc respectate cu sfinţenie…

Deasemenea sunt şi femei care înşală, femei care nu mai acceptă slugărnicia şi au pretenţia ca bărbatul să participe la treburile gospodăreşti sau creşterea copiilor, aşa cum ele îşi aduc aportul financiar.

Cert, este faptul că în ziua de azi nu rezistă decât căsniciile în care partenerii au consideraţie reciprocă şi sunt mult mai maleabili când este vorba de sarcinile şi responsabilităţile pe care le au… Nu există garanţii, nici înainte nu existau… În jurul nostru am început să vedem decât cupluri destrămate… trist!… Mulţi dintre noi probabil privind în jur, la relaţiile celorlalţi ne spunem că noi nu vom face aceleaşi greşeli… Noi nu vom eşua…  Ne dorim cu disperare ca relaţia noastră să meargă, ne spunem că dragostea învinge totul, dar… într-o zi ne putem trezi în faţa oglinzii, cu lacrimi în ochi, forţaţi să admitem că nu mai e ca la început, că nu se mai poate… Uneori, pe drum ne rătăcim unii de alţii… ne rupem, uităm ce ne ţine împreună, uităm ce iubim la celălalt.. şi atunci formula“până când moartea ne va despărţi”… se transformă în… “până când sentimentele vor muri”…

Concluzia: Realitatea zilelor de azi ne demonstrează că şi în căsnicie funcţionăm după principiul drobului de sare… ne văicărim şi o ţinem numai într-un “vai de mine” şi într-un “aoleu “că va cădea drobul de sare şi va omorî pruncul din copaie, dar…nu mişcăm pruncul nici de-al dracului şi nici nu dăm jos drobul cu pricina… câtă vreme oamenii nu se vor mai iubi, respecta şi completa reciproc… Orice, i se poate întâmpla Oricui şi OricândCăsnicia înseamnă iubire, dăruire şi respect în orice condiţii, oricând… Trebuie să fim realişti şi să acceptăm că pasiunea de la începutul relaţiei nu va dura o veşnicie şi că, nu tot timpul petrecut cu partenerul va fi dedicat doar momentelor tandre… trebuie să ne bucurăm şi de momentele în care facem împreună şi altceva… să învăţăm să ne arătăm dragostea şi prin împărţirea bucuriilor şi tristeţilor la doi… Asta va face ca relaţia să se consolideze…

casatoria1Şi ca să închei într-o notă glumeaţă… Faptul că există accidente pe autostradă nu înseamnă că nu te mai urci în maşină în viaţă ta… aşa este şi cu căsnicia… dacă te despărţi o dată, nu înseamnă că nu vei mai iubi sau nu îţi vei mai găsi perechea niciodată… Voi ce credeţi?…

L.M.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page