Dezvoltare personală, Lifestyle — octombrie 24, 2014 at 19:19

Oare trebuie să plătim un preț pentru dragoste și fericire?

by

Poate că v-aţi întrebat de multe ori cum reuşesc doi oameni  care se iubesc foarte mult,  să piardă dragostea… și cum, după o vreme,  dintr-o mare dragoste nu mai rămâne nimic de împărţit între ei… Sunt sigură că fiecare dintre voi ați cunoscut cupluri care s-au căsătorit dintr-o mare dragoste și ca mai apoi să aflați că s-au despărţit sau urmează să divorţeze… De ce?… nu se mai iubesc?… aşa pare la prima vedere, dar, în realitate cred că s-au îndepărtat prea mult unul de altul și au devenit doar doi străini care împart aceeaşi casă și… de multe ori același pat din dormitor…  incomodă şi inconfortabilă singurătatea în doi… corect?…

el si eaBine, bine… şi totuşi unde e dragostea?  Păi, să o luăm cu începutul…

Dragostea,  dacă nu este întreţinută,  nu supravieţuieşte… ea este ca o planta pe care dacă nu o uzi sau o uzi prea mult…va muri… Însă, de cele mai multe ori grijile cotidiene și viața de zi cu zi de fapt, te împovărează cu atâtea lucruri de făcut, încât nu-ţi mai rămâne timp şi pentru dragoste… Uiţi să o îngrijești,  gândind că nu e importantă în momentul când altele te apasă…  Uiţi să spui “te iubesc”, doar pentru că celălalt ştie oricum…  Uiţi de îmbrăţişări, de un sărut furat pe negândite… Eşti prea obosit și ocupat să mai faci o surpriză partenerului tău, măcar din când în când… Uiţi că celălalt nu este zidul unde tu lovești și îţi verşi frustrările şi supărările de peste zi, spui şi faci lucruri care îți vor afecta relaţia…

Vei spune că este normal să vorbeşti cu partenerul de cuplu despre ce te supără… și eu sunt de acord cu tine, dar… contează extraordinar de mult felul în care o faci… Nu trebuie să uiți să aloci timp relaţiei tale cu persoana iubită… cu siguranță nu îți va afecta profesia, prietenii sau alte lucruri… Nu trebuie să uiţi că responsabilitatea întreținerii focului relației este a amândurora, nu doar a celui care îşi poate face mai mult timp… De ce să uiți să spui o vorba bună și să faci un compliment, să îl tratezi cu respect pe celălalt,  să încerci să te pui mereu în locul lui şi să îţi imaginezi cum ţi-ar fi ţie dacă ai fi tratat în modul acela sau pus în situația aceea…

Sigur, toți spun că dragostea aceea cu fluturi în stomac nu va ţine mai mult de doi ani, oricâte eforturi ai face… dar, eu îmi permit să îi contrazic… și vorbesc despre dragoste, sentimentul uman cel mai profund… Dragostea adevărată este aceea care rămâne și după ce trec fluturii, sau orbul găinilor… uneori… alteori, nu rămâne nimic, se stinge prea devreme… și nu mai poţi face nimic… poate doar să  aştepţi să vină o altă dragoste… acea dragoste care a fost scrisă în stele pentru tine…

Dragostea mai înseamnă și iertare am mai putea adăuga…  dar, dacă te înșală şi te mai plesneşte uneori, trebuie să-l ierţi, pentru că dragostea iartă şi este îndelung răbdătoare?!… a îndura trădări,  umilinţe, minciuni și multe alte măgării, înseamnă dragoste?… cine spune că trebuie să fii dispusă să aştepți oricât și să plătești oricât, considerând că pentru dragostea și fericirea care crezi că va veni cândva trebuie să achiți un preț? … Într-o relaţie și lângă un bărbat plin de frustrări, violent atât verbal cât și fizic, ai putea să speri că se va întâmpla o minune?… Cum ar putea să te mai bucure o mângâiere, să îți confere alinare și sprijin, mâna care te-a lovit?… cum ar putea gură care te-a jignit să îți mai ofere printr-un sărut fiorii dragostei?… Cum ai putea să faci dragoste cu omul care îţi arată constant și fără urmă de tăgadă faptul că nu dă doi bani pe tine?… Sigur, poţi face toate acestea dacă crezi că iubirea iartă multe și în numele iubirii trebuie să suferi… dar, tu chiar crezi că eşti fericită???!!! … eu nu te cred!…

Este o prostie fără margini să crezi că, cu cât îți este mai greu, cu atât e mai mare dragostea… dar, oare aceasta este dragostea?… a suferi, a trăi cu teamă și în nesiguranță, înseamnă a trăi o mare dragoste?… nu cumva este doar obsesie și dependenţă față de persoana de care ești îndrăgostită?…

Cred cu convingere că dragostea ar trebui să fie cel mai frumos lucru care ni se întâmplă, ar trebui să ne dea aripi să zburăm spre visele cele mai frumoase și mai îndraznețe… să ne dea încredere în noi, să ne facă să ne vedem cele mai frumoase, cele mai grozave din lume… Să ne ţină cu capul în nori, dar totodată cu picioarele pe pământ…  Dragostea nu înseamnă să simţi că te sufoci în absenţa lui, nu înseamnă să-i suporţi mitocăniile, prostiile şi nici indiferenţa… nu înseamnă să stai să aştepţi la infinit o zi în care el se va schimba sau îți va fi mai bine… Pentru că nu va fi…

alfred-angelo-jasmin-215Şi, contrar aşteptărilor, să nu crezi că dragostea ta va schimba pe cineva… a crede că, dacă îl iubeşti suficient de tare, adică foarte, foarte tare, el se va schimba datorită şi de dragul iubirii tale… este fals!!!… și nu ai înțeles nimic… Nimeni nu se va schimba de dragul iubirii tale… el se va schimba doar dacă îşi doreşte asta… și mai apoi, știi vorba aia veche din bătrâni, nu degeaba se spune că…  năravul din fire nu are lecuire… deci, nu mai aștepta ca el să se schimbe… schimbă tu această relație toxică și treci la next level…

Nu renunţa la libertatea ta şi la visele tale… nici de dragul iubirii, a lui sau pentru că el pur și simplu ți-o cere… Dragostea nu înseamnă nopţi pline de griji, de gânduri, de întrebări, nu înseamnă un chip trist şi brăzdat de lacrimi ce nu mai contenesc…  asta este tortură,  nu dragoste!… ţi-ai putea imagina că o poveste de dragoste care arată aşa, ar putea avea vreun viitor?…

Multe iubiri s-au transformat în drame,  ochii şi mintea nu mai disting realitatea…  viaţa nu poate fi pusă pe stand by şi să trăieşti într-un glob de cristal în care nu vezi, nu auzi și mai rău… nu mai gândeşti…  Ești setată pe modul “prea multă dragoste” şi singurul tău ţel este el… tu nu mai exiști… poate doar în povestea creată în mintea ta, că tu cu el, undeva, cândva… va fi bine…în rest nimic, doar aştepţi ceva ce nu se va întâmpla niciodată… poate doar globul tău de sticlă se va sparge într-o bună zi… și te vei trezi…  trist… de ce?… trezirea la realitate va fi urâtă și dramatică… de aceea, te rog, cugetă!… viața ta și fericirea ta cu siguranță sunt mai importante și merită primul loc cu prisosință, în detrimentul unei iubiri neîmpărtășite și triste… Ai curajul și prinde aripi, de dragul iubirii… ai curajul și desprinde-te!… fugi și trăiește o viață și o iubire adevărată!… parol, că merită!

P.S. Știu, fericirea înseamnă să oferi nu doar să primeşti… Să te bucuri de binele altuia şi să ajuţi atât cât îţi stă în putere… Din puţinul tău, din ceea ce ai mai bun… Să redai zâmbetul unui om aflat în agonie este un act de mare generozitate… să-i oferi din timpul tău, dragoste, sprijin la nevoie, valorează mai mult decât orice altceva… dar, este atât de greșit să vrei ca măcar o parte din ceea ce am enumerat să se întoarcă și la tine?… cu siguranță, nu!!!… e uman să ai așteptări de la omul iubit, e uman să dai și să vrei înapoi măcar o fărâmă din ceea ce dăruiești… este o ipocrizie să spui că dragostea este necondiționată… din contră, de la omul iubit ai cele mai mari și mai frumoase așteptări… dragostea nu înseamnă a sta la infinit lângă cineva care este într-o continuă agonie… dragostea trebuie să îţi ofere fericire şi aripi să zbori… spre vise şi libertate… Ai curaj, prinde aripi și zboară!!!

L.M.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page