De prin lume adunate — iulie 16, 2014 at 15:45

Oamenii nu ştiu ce vor…

by

Alege o singură regulă de viaţă şi modelelază-ţi pe ea întreaga ta existenţă. Unii sînt strînşi la mînă în casă, în schimb în afara ei duc o viaţă dezlînată şi fără limite: această nepotrivire este un viciu şi e semnul unui spirit nestatornic, care încă nu şi-a găsit calea sigură. Îţi voi explica şi de unde provin această nestatornicie şi această nepotrivire în fapte şi gîndire: nimeni nu are un plan precis şi, dacă totuşi îl are, nu-şi pune în gînd să meargă pînă la capăt, ci trece la un altul; şi nu se mulţumeşte să-şi schimbe intenţia, ci se întoarce şi se îndreaptă spre cele pe care le-a părăsit şi le-a renegat. De aceea, ca să lăsăm deoparte vechile definiţii ale înţelepciunii şi să îmbrăţişăm în întregime cuprinsul vieţii omeneşti, mă mulţumesc cu aceasta: ce este
înţelepciunea? Întotdeauna să vrei acelaşi lucru şi să nu vrei acelaşi lucru. Nu e nevoie să adaugi condiţia ca ceea ce vrei să fie bine: căci nu este cu putinţă ca cineva să voiască mereu acelaşi lucru, dacă nu este corect.

10565271_314923415343281_448484131550933286_nAşadar oamenii nu ştiu ce vor, decît în momentul în care vor; nimeni nu a hotărît o dată pentru totdeauna ce vrea şi ce nu vrea. Părerea se schimbă de la o zi la alta şi se schimbă în opusul ei, iar cei mai mulţi îşi trăiesc viaţa de parcă ar fi un joc. Tu urmează pînă la capăt ce ai început şi poate vei ajunge ori pe culme, ori într-un punct în care să înţelegi singur că încă nu eşti pe culme. „Ce se va alege, întrebi tu, de toţi cei din casa mea, cînd nu va mai fi casa?” Toţi aceştia, cînd tu vei înceta să-i mai întreţii, se vor întreţine singuri; sau vei afla în sărăcie ceea ce nu poţi şti în bunăstare: sărăcia îţi va păstra prietenii adevăraţi şi siguri; se va îndepărta oricine nu te-a urmat pentru tine însuţi, ci pentru altceva. Şi atunci nu merită să iubeşti sărăcia măcar pentru acest singur lucru, că îţi dezvăluie cine te iubeşte? Cînd va veni ziua în care nimeni nu va mai minţi pentru a-ţi aduce un omagiu!

Iată încotro merită să se îndrepte gîndurile tale, de aceasta să te îngrijeşti, aceasta să doreşti, renunţînd la toate celelalte rugăciuni înălţate către zei: să te bucuri de tine însuţi şi de bunurile ce provin din tine. Ce alt fel de fericire poate fi mai la îndemînă? Restrînge-te la puţin, aşezîndu-te într-un loc din care nu poţi decădea. Ramîi cu bine.

Seneca

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page