O fiică este ruptă de la pieptul mamei și înfășată în sârmă ghimpată – Basarabia…

by

Se urcă Basarabia pe cruce
Şi cuie pentru ea se pregătesc
Şi primăvara jertfe noi aduce
Şi plînge iarăşi neamul românesc. ”

(Nichita Stănescu)

O fiică este ruptă de la pieptul mamei și înfășată în sârmă ghimpată – Basarabia…poezie si prietenie (2)

 

 Frageda copilă fuge de asupritori, aleargă pe drumurile crăpate de arșița soarelui neîmblânzit și privește spre cer cu o mirare de orășean care caută undeva speranța și salvarea. Ia albă cu mâneci de ape curgătoare și catrință de pământuri proaspăt arate, îi dau spiritul unei ființe puerile și încărcate cu credință. Spre nefericire, aidoma unui pui de rândunea luat din cuibul părintesc, ea este capturată de o mamă vitregă și haină – Rusia. Înrobată și amăgită, mica Basarabie nu uită să poarte în suflet fericirea, mulțumindu-se cu bogăția sa lăuntrică, dezvoltîndu-și în sine valorile care mama România i le-a implantat în inimă și-n gând – hărnicia, omenia, bunătatea, vitejia și patriotismul. La școală, ea este mințită și impusă să-și denegreze familia sa, frații săi de dincolo de Prut – frumosul râu din care au făcut asupritorii un hotar! Cât ar da ea, Basarabia, să prindă aripi și să-l sară! Într-un colțișor retras, își șterge lacrima de dor și suspine, purtându-se pe aripile horei unirii. Cu cât creștea, copila se făcea tot mai frumoasă și mai plină de voiciune, în pofida suferinței care-i măcinau sufletul ca un vânt uscat într-un deșert neatins de vreun suflu dumnezeiesc. Au urmat clipe de plumb – foamete, deportări, dezlipire de la prima dragoste. Teama acelor ani, o urmau pe drumul vieții pe care înainta, ca o umbră în noapte… Suferința a născut frumusețe.
    Fata, deja aflată în floarea tinereții, se refugia în poezie și cîntec, în artă și iubire de frumos, care reflectau în sine toate emoțiile și trăirile poporului român. Rusia a încercat să-i schimbe limba, cea în care prima oară a spus cuvîntul ”mamă” , cea în care a plâns mereu, cea în care s-a rugat fierbinte către Dumnezeu. Nimic nu i-a putut zdruncina dragostea de țară și neam.  Ea semăna unei odăi vesele, luminate și încălzite, în mijlocul gerului unei nopți de iarnă. Surâsul îi înflorea enigmatic în colțul gurii, căci ziua eliberării și-a împrăștiat lumina peste ea…

La 24 ianuarie 1918, Basarabia a devenit independentă, dar nu și reintegrată la patria-mamă. Acum, ei îi rămâne numai posibilitatea să lupte pentru a-și reîntoarce oamenii dragi alături.
***

Noi, tinerii basarabeni, suntem educați în spiritul operelor lui Eminescu, Vieru, Blaga, Dabija, iar datoria noastră, este să le continuăm idealul. Acțiunile noastre, sunt viitoare pagini ale istoriei. Noi ne construim prezentul, noi ne scriem istoria! După cum a spus și Vieru : „Până să ridicăm piatra, să dăm cu ea în cine trebuie – șarpele e de piatră! Veniți de vă treziți, frați basarabeni, în suferinţele şi lumina Limbii Române, sălăşluiţi-vă în ea, întru vecie, până la cele mai îndepărtate hotare ale dreptăţii ei.”

Banari Adriana

Studentă anul I

Facultatea de Jurnalism,

Universitatea de Stat din Republica Moldova.

Chișinău

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page