Familie, Lifestyle — februarie 7, 2015 at 20:24

Nu vedem sau ne complacem doar din orgoliu?…

by

Moto: ”Viaţa este o Poveste, şi trebuie să ai în vedere că ceea ce este foarte important la ea nu este lungimea, ci mai ales valoarea ei.”

Cearta, uneori  e bună în cuplu, dar condiția este să nu uităm subiectul discuției… să nu ne lăsăm luați de val și să nu spunem ceea ce n-am vrea… nu trebuie să îl rănești pe celălalt folosind cuvintele și nici să îți impui punctul de vedere prin orice metode… Sigur,  trebuie să fim sinceri în relația de cuplu dar contează enorm ce spunem, cum spunem și mai ales… tonalitatea vocii în momentul când îi vorbim celuilalt.

cupluSigur că certurile în cuplul care supraviețuiește doar  prin virtutea inerției sau pur și simplu pentru că ”așa trebuie să fie până la moarte”, sunt diferite… ele sunt explozive și fiecare spune ce-i trece prin cap… fiecare jignește, își urmărește doar interesul cu orice preț, nu ascultă argumentele celuilalt, nu-i pasă de sentimentele celuilalt… și mai rău păstrează și hrănește continuu ranchiuna din suflet…  nu vor ajunge prea departe…

Tabloul e simplu, clasic aș spune…  Nefericirea băltește de ambele părți…  Amăgire sau orbire poate doar de-o parte…  respectul a dispărut de mult… ceea ce cândva se numea dragoste a ajuns obișnuiță… obișnuiță care încă îi mai ține împreună… cu alte cuvinte o relație compromisă… Din interior poate lucrurile sunt neclare… hmm, mă îndoiesc!… dar, nu poți judeca dacă nu ești în bocancii altuia…  și din afară, lucrurile se văd mai clar și mai bine…

Unde sunt toate planurile,  toate visele,  viitorul construit în detaliu în mintea lor la începutul relației?… Ce modificări și ce întâmplări pot afecta doi oameni care se iubeau ieri, în așa măsură încât să devină dușmani?… Ne-ar trebui foarte mult timp să enumerăm toți factorii care pot conduce la destrămarea unei relații și nu cred că o putem face într-un singur articol… sunt multe și complexe cauzele care pot afecta iremediabil un cuplu…  Poate altădată le vom dezbate mai pe larg…

Acum, mai în glumă, mai în serios și dincolo de tot sarcasmul pe care îl afișăm de cele mai multe ori,  ce este în mintea și sufletul unei femei  sau al unui bărbat care rămâne într-o relație consumată total, pot ști doar cei în cauză…

Oamenii nu vor să renunțe la ceea ce li se pare al lor, pentru că ar putea să îl ia  alta sau altul… poate cea/cel cu care te înșeală?…  și încă o inepție maximă este aceea că  ea/el  îți fură fericirea care este pentru tine… care fericire?… aha, m-am prins!.. decât să dai vrabia din mână mai bine aștepți să fii fericit, că doar va veni și ziua aceea câd el/ea se va schimba… îhî, la calendele grecești!!!…  Mințindu-te ca trebuie să aștepți pentru că mâine, peste o săptămână sau peste o lună redevine barbatul tandru sau femeia tandră și minunată de care ți-e dor, trebuie să cauți de urgență un psihiatru…

Știu și faptul că cel mai tare roade gândul că ai putea rămâne singur… dar, de ce te omori cu firea?… orice ai spune, oricum partererul actual nu este sufletul tău pereche sau  marea ta dragoste…  cu siguranță există cineva care te va iubi pe tine așa cum ești și pentru tine… Acum, dacă de bine, de rău,  ești cu cineva care nu maid ă doi bani pe tine, cid oar se complace și se zbate în mocirlă alături de tine ce mare branză ai realizat?… ai o tonă de defecte și tu… dar, cine nu are defecte?…

tradareDe multe ori, teama de necunoscut sau părerea celor din jur determină oamenii să accepte un prezent pe care cu siguranță nu așa și l-au imaginat…  poate că pentru ei acest present urât și sumbru  pare mai bun decât acel viitor incert despre care nu știu nimic… și de care le este teamă în condițiile în care ar avea curajul să-și schimbe prezentul, luându-și viața în propriile mâini.

Uneori  mai este și orgoliul, acela care dăunează de fapt cel mai mult fericirii și iubirii… din orgoliu se înfig în minte acele întrebări…proaste, din punctul meu de vedere… cum să renunț acum, după atâta trudă,  după atâția ani?… Ok, pot înțelege orice punct de vedere, dar… De ce nu ai accepta că te-ai înșelat în tot acest timp?…  e atât de greu să-ți recunoști ție însuți că ai ales greșit și ai persistat dintr-o greșeală în altă greșeală…  chiar nu poți vedea și recunoaște că toți ceilalți aveau dreptate,  când tu te straduiai din răsputeri  să le demonstrezi că nu au dreptate…  de ce să prefer să te zbați în mocirlă decât să recunoști că nu a fost alegerea ideală…  toți greșim și toți, fără excepție suntem supuși greșelii…

Într-adevăr, nimeni nu te cunoaște mai bine decât te cunoști tu… tu te știi cel mai bine… de ce te-ai minți… doar dintr-un orgoliu bolnav de a demonstra celorlalți că… ce?… te-ai obișnuit cu tristețea și suferința și agonia unei relații și ai început să le confunzi cu normalitatea?…

Unii, poate vor spune că toate relațiile sunt cam la fel, că poate doar unele variabile diferă… alții poate vor spune că nu trebuie să schimbe ceva pentru altceva care va fi la fel…  dar, nu toate relațiile ajung în același punct… și ceilalți au poate aceleași problem sau poate chiar mai rău, dar… nu le ascund…  De ce să nu poți face și tu asta? … rușinea față de ceea ce vor crede sau vor spune ceilalți nu trebuie să vă domine viața…

L.M.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page