Femei şi Bărbaţi, Plăcerile vieţii — aprilie 26, 2013 at 13:34

Nu îl las alteia…

by

nu il las alteiaO prietena de-a parintilor mei ne-a marturisit candva, la o petrecere la care am vorbit si am ras cu totii, facand comparatii intre generatiile noastre, care este motivul casniciei sale longevive in care a rezistat o viata intreaga, desi ar fi avut, adesea, motive sa renunte.

“De cate ori isi gasea pe altcineva, simteam ca innebunesc la gandul ca o alta femeie l-ar putea lua pentru totdeauna. Dintr-o data, in loc sa ma ingrozesc de cat de ticalos este ca ma insala, incepeam sa ii vad toate calitatile si sa ma gandesc ca o alta femeie va avea parte de ele. Ma preschimbam intr-un copil caruia alt copil nu-i poate lua galetusa, chiar daca el nu mai are chef s-o umple cu nisip.”

Probabil ca, dintr-o posesivitate pe care o avem in noi dintotdeauna – pentru ca o observ cu uluire manifestandu-se la copiii mei care, altfel, sunt atat de curati, de inocenti, de buni – uneori tinem de o relatie dincolo de limitele ei firesti. Nu lasam barbatii sa plece la altele, desi am putea sa recunoastem ca le-am face un deserviciu bietelor amante daca i-am trimite de tot, cu bagaje si hachite, la ele acasa, din groaza pe care o au si copiii care nu accepta sa-si dea jucariile, desi s-au plictisit de ele. Si exista si barbati care isi considera sotiile un bun al lor.

“Nu il las alteia”, am spus, toate, macar o data in viata. “Nu o las altuia” trebuie sa fi spus, candva, si barbatii nostri.  Si, cu siguranta, de cate ori am spus asta, am gresit. Pentru ca nimeni nu apartine cuiva. Suntem liberi. Ne-am nascut liberi si putem muri liberi. Iar daca vrem sa ne fie respectata libertatea, trebuie s-o dam celor de langa noi, chiar si atunci cand dorinta lor de plecare sau evadare ne produce suferinta. Noi putem alege sa acceptam sau nu sa ii reintalnim vreodata…

Sursa coffeechat.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.