Dezvoltare personală, Lifestyle — august 29, 2014 at 14:30

Ne naştem ca să murim, murim ca să ne naştem

by

„Ne naştem ca să murim, murim ca să ne naştem”… De ce atunci la fiecare pas pe care îl facem în viaţă… ne este frică?… Frică de viaţă!… Frică de moarte!… Ne este atât de frică încât, abia dacă putem să mai trăim… Paradoxal, uneori ne este mai frică de viaţă decât de moarte…ni se face frică de viaţă pentru că am nedreptăţit viaţa…de cele mai multe ori… Şi ni se face frică şi de moarte… pentru că ne pedepseşte poate cealaltă viaţă, care îşi aşteaptă moartea… Venim, plecăm… venim, plecăm şi nu înţelegem nimic… nici din una, nici din alta…

maretia femei1Pe cărarea vieţii, de multe ori noi, oamenii, interpretăm multe roluri… şi ni le asumăm!…unii dintre noi, nu toţi… de ce facem asta?… de ce ne este teamă să fim noi înşine?… ne-ar pune la zidul ruşinii ceilalţi?… da, ne este frică!… ne este frică să fim Noi!… dar, mă gândesc… oare noi vedem cât suntem de frumoşi şi ce roluri “de nimic” jucăm?… Ne luptăm, suntem în luptă… sau ne trezim asaltaţi de alţii… şi trebuie să alegem, indiferent de ceea ce găndim sau de ceea ce spunem… de care parte a baricadei suntem… Există luptă între bine şi rău, frumos şi urât, lumină şi întuneric, viaţă şi moarte, salvator şi criminal… am vrea să nu ne amestecăm, să trăim viaţa noastră, dar…nu putem rămâne neutri pentru că nu suntem lăsaţi în pace… şi trebuie să alegem… luptăm sau ne lasăm asaltaţi?… Dar nu suferinţa, nu frica, nu ura, nu revolta, nu vina, nici blestemul…nimic din  toate acestea nu se termină!… în viaţa asta, eu am reuşit să mă smulg iluziei şi să trăiesc cu picioarele pe pământ, dăruind bunătate în jurul meu, dar… Dumnezeule!… câtă suferinţă!… da, suferinţa este preţul atunci când vrei să trăieşti ca un Om…

“Sunt supărat pe Dumnezeu pentru că m-a lăsat singur!” … măcar o dată în viaţă fiecare dintre noi a spus-o … în ultimul timp, recunosc, eu am spus-o mai des…de ce?… pentru că, la un moment dat am fost copleşită de neputinţă şi de neînţelegere… ar trebui, mă gândesc să încerc să uit şi să iert…dar, de prea multe ori m-am zbătut să îmi găsesc liniştea, şi parcă sunt…ca într-o continuă tortură… pentru că nu înţeleg cum, de ce şi pentru ce viaţa ne este dată peste cap şi toate răutăţile pământului parcă se îndreaptă către noi… O lume nebună, bolnavă, săracă, depravată, crudă şi întunecată!… ţi se suprimă, picătură cu picătură, dreptul la “a trăi liniştit”… Adevărul este că tu eşti doar Tu… Singur, singurel… restul e iluzie… Nimeni şi Nimic nu te poate face să mai fii raţional când priveşti cum îţi este distrusă viaţa… şi tu nu poţi face nimic, nu poţi împiedica răul… şi te doare, pentru că toate adevărurile dor pe lumea asta!…

Este greu?…E uşor?… Doare?… Bucură?… Nu mai contează!… Nici nu vă puteţi imagina cât de adevărat este Adevărul şi cât suferi pentru el!… Nu trebuie să vă înconjuraţi de Nimeni, să deveniţi Nimeni… înghiţind tot mai multe Nimicuri… trebuie să vrei să fii un Om!… cu visuri, cu speranţe şi cu dorinţa de a trăi frumos…

Trebuie să spui doar atât…  Am decis!… nu mai vreau să fiu părtaşă la nici o crimă împotriva sufletului oamenilor cuminţi şi decenţi… nu mai vreau să tolerez pe toţi aceia care umblă cu lucruri murdare… Vreau să mă eliberez!…  şi atunci, Iubirea şi Lumina în suflet te vor ghida…

Liliana Manea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page