Cultură şi Educaţie, Educaţie — aprilie 20, 2014 at 19:35

MIELUL DOMNULUI ŞI FIUL OMULUI CONVERSATIE DESPRE MIEL

by
  • thumb-1400x733Patimile de după trup creionează condiţia noastră umană

Mielul este al domnului. Al Domnului. (Har domnului!) Și MIEII PRIMI aidoma. Cu toții suntem mieii cei dintâi. Înainte de a fi oameni, suntem miei. Zburdăm ca mieii, prin Grădina Raiului și a Domnului. Dar nimeni nu are nevoie de miei, nu se bucură de miei decât atuncea când ei(noi), miei sunt tăiați. ZĂPADA MIEILOR nu este decât blana. Puritatea fundamentală, cea dintâi, pe care unii/noi am pierdut, aceasta este bogăţia dintâi a mielului. Orice miel poartă, în spate/şi-n suflet, asta.

  • ÎNTRE ZESTREA MIEILOR ŞI MIEI PRIMI

Zestrea mieilor. Iar miei sunt primi pentru că ei sunt primăvara adevărată a berbecelui.

Miei se taie, de obicei, singuri. Pentru că ei sunt jertfa. Iar jertfa este antonimul ispitei. Mâna care taie mielul, cuţitul/cel care îl despică sunt laolaltă într-una cu mielul, iar nu părţi separate.

Un te duci Tu, domnule? Să fiu miel, Mielule!

  • ULTIMA ISPITĂ A LUI IISUS

 Am revăzut, de curând, filmul lui Martin Scorsese, ULTIMA ISPITĂ A LUI IISUS. Acolo, desigur, apare şi ipostaza de MIEL al DOMNULUI. Fragilitatea condiţiei umane, precaritatea vieţii: iată câteva aspecte ale condiţiei umane.

  • MOARTEA LUI GABRIEL GARCIA MARQUEZ A SURVENIT TOCMAI ÎN SĂPTĂMÂNA MARE

Cu atât mai fragil, în această lume este scriitorul. Vezi şi moartea, atât de semnificativă, a lui Gabriel Garcia Maquez, în chiar SĂPTĂMÂNA MARE, mai precis în JOIA PATIMILOR.

Patimile sunt, toate, ale trupului.

De aceea, ele sunt memento pentru moarte – şi cazne ale condiţiei umane.

Mielul Domnului aici se înclină: căci suferinţa e în codul nostru genetic 

Mihail GĂLĂŢANU

VINERI, 18 aprilie 2014

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page