Cultură şi Educaţie — octombrie 5, 2015 at 11:56

Meseria de profesor: bucurii si satisfactii

by

   Desi întâmpină zilnic obstacole si greutăti, se confrunta cu probleme financiare profesori din lumea întreagă perseverează în această profesie pe care şi-au ales-o.

 

profesori_99359100

Dar ce anume îi determină pe mii de elevi să depună eforturi pentru a deveni profesori când ştiu că s-ar putea să nu aibă parte de respectul ce li se cuvine?

Ce îi face să nu renunţe?

Discutii cu cadre didactice arată că cele mai mari satisfacţii le simt atunci când îsi dau seama că au reuşit să stimuleze interesul elevilor faţă de un anumit subiect. De exemplu, după ce au explicat un anumit subiect la ora, unii elevi cer să se continue si să li se spună si altceva.

Care este satisfactia unui profesor?

„ Este extraordinar să le vezi feţele radiind de bucurie pentru că au înţeles un anumit subiect“ – spune un debutant care predă informatica pentru un salariu apropiat de cel minim pe economie.

„Cred că satisfactia profesională există, o regăsesc zilnic în lucrurile mici, în tot ceea ce fac dar o văd apoi si în realizările elevilor “…continuă acesta.

„ Stiu că noi profesorii suntem oameni deosebiţi. Spun asta pentru că avem o responsabilitate extraordinar de mare. Satisfactia vine atunci când reusim să schimbăm lucrurile în bine – indiferent că e vorba o clasă  sau doar de un elev, ne facem meseria. Acesta este  cel mai frumos sentiment pe care îl poţi avea. Să îţi faci meseria cu bucurie“…este o altă concluzie.

   Meseria de profesor sau învătător cere pasiune si cere să iubesti dialogul, să ai arta de a comunica si de a educa. Din păcate, de multe ori în ochii unor profesori nu se mai vede sclipirea de interes de cândva, din anii când învătământul era altceva… Se vede o privire rece si o mână ce strânge catalogul, pixul si bucata de cretă ce lasă urme pe catalog sau pe tablă.    Vocea profesorului este rareori impunătoare si ne întâlnim cu fete plictisite sau amărâte.

Multi profesori doresc să fie respectati dar elevii, studentii nu pot admira oameni care nu inspiră nimic. Ei spun că nu pot învăta nimic de la astfel de oameni. Realitatea este că învătământul românesc influentează prea putin pe viitorul absolvent, nu îl mai motivează pentru viată.

Se aplică aceleasi metode vechi iar predarea este tratată cu aceeasi atitudine plictisită cu care sunt scrise si multe manuale scolare. Ele sunt reci, lipsite de culoare si modernitate, asteptând o modernizare a sistemului.

Se vorbeste deseori si de motivatia profesorului pentru a-si depune interesul, de aspectul salarizării defectuoase din Învătământul românesc. Se fac comparatii cu cel occidental, cu nivelul de viată al cadrelor didactice de acolo…

Vedem deseori că Media prezintă aspecte legate de promovabilitate legate de cadouri. Un tată de elev îmi spune: ‘’dirigintele nu poate avea pretentia să îl respect dacă el nu îmi motivează si nu îmi inspiră copilul. Nu mai trăim în vremurile în care respectul este dat de conditia socială”.

Vă dati seama  că atitudinea elev – profesor se bazează pe respect. Si este păcat să acuzăm doar pe profesori pentru aceasta.

Fiind Ziua Mondială a Educatiei  să facem un pas înainte.

Să purtăm respect acelora care lucrează în învătământ si nu se regăsesc în ce am scris.

Meseria de profesor este aspră si mândră, o lume în care nu se permite mediocritatea si în care se cere o pregătire exceptională. O meserie ingrată dar si plină de farmec, totodată. Depinde cum privesti realitatea…

La multi ani!

 

Marian Dorin Pîrloagă

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page