Anunţuri, Ultimile Știri — aprilie 3, 2014 at 13:59

MESAJUL transmis României de ambasadorul Rusiei la Bucureşti: “Dacă există o dorinţă din partea autorităţilor române să continuăm, o putem face

by

Ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Malginov, a prezentat, într-un interviu acordat Gandul, care este poziţia diplomaţiei ruse faţă de Transnistria, Republica Moldova, România şi noua putere din Ucraina.v1623191_725433140811371_261455549_n

Într-una din sălile Ambasadei Rusiei de pe bulevardul Kiseleff din Bucureşti, am asistat, marţi, la o altfel de lecţie de istorie. Una care este citită astăzi la jurnalele de ştiri difuzate pe teritoriul Federaţiei Ruse şi care mâine va fi predată, probabil, în şcolile din această ţară, în timpul orelor care vorbesc despre desfăşurarea evenimentelor din zilele noastre. Din versiunea de la Moscova a capitolului “Crimeea 2014” lipsesc două cuvinte cheie: “intervenţie” şi “anexare”, scrie gandul.info.

“Anexare? Acest cuvânt este şters”, îmi spune, zâmbind, ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Malginov. “Şters. Ok? Pentru noi nu este anexare”, continuă diplomatul, deranjat în timpul interviului şi de un alt cuvânt, “intervenţie”. “Nu pot să fiu deloc de acord cu termenul pe care l-aţi folosit, “intervenţie”. Pentru că nu a fost nicio intervenţie în Ucraina”, spune apăsat ambasadorul Malginov, în timpul discuţiei noastre.

Domnul Malginov îmi subliniază că alipirea Crimeei la Rusia ar fi avut drept cauză dorinţa ruşilor din Crimeea de “a se proteja de elementele naziste” din Ucraina. “Au realizat că nu au viitor în această Ucraină, au vrut auto-protecţie şi au făcut în aşa fel încât să aibă această auto-protecţie”. Ceea ce a fost catalogat de

Într-una din sălile Ambasadei Rusiei de pe bulevardul Kiseleff din Bucureşti, am asistat, marţi, la o altfel de lecţie de istorie. Una care este citită astăzi la jurnalele de ştiri difuzate pe teritoriul Federaţiei Ruse şi care mâine va fi predată, probabil, în şcolile din această ţară, în timpul orelor care vorbesc despre desfăşurarea evenimentelor din zilele noastre. Din versiunea de la Moscova a capitolului “Crimeea 2014” lipsesc două cuvinte cheie: “intervenţie” şi “anexare”, scrie gandul.info.

“Anexare? Acest cuvânt este şters”, îmi spune, zâmbind, ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Malginov. “Şters. Ok? Pentru noi nu este anexare”, continuă diplomatul, deranjat în timpul interviului şi de un alt cuvânt, “intervenţie”. “Nu pot să fiu deloc de acord cu termenul pe care l-aţi folosit, “intervenţie”. Pentru că nu a fost nicio intervenţie în Ucraina”, spune apăsat ambasadorul Malginov, în timpul discuţiei noastre.

Domnul Malginov îmi subliniază că alipirea Crimeei la Rusia ar fi avut drept cauză dorinţa ruşilor din Crimeea de “a se proteja de elementele naziste” din Ucraina. “Au realizat că nu au viitor în această Ucraină, au vrut auto-protecţie şi au făcut în aşa fel încât să aibă această auto-protecţie”. Ceea ce a fost catalogat de statele UE şi NATO drept “anexarea teritoriului unui stat suveran” apare în comunicarea de la Moscova drept o luptă împotriva discriminării şi a împotriva suprimării aspiraţiilor legitime a etnicilor ruşi. În interviul de mai jos, puteţi citi care este poziţia diplomaţiei ruse faţă de Transnistria, Republica Moldova, România şi noua putere din Ucraina.

INTERVIUL CU Oleg Malginov:

În ce condiţii ar putea iniţia Rusia o intervenţie în alte regiuni în care trăiesc populaţii semnificative de ruşi?

Presupun că doriţi să vorbim despre Ucraina. Nu pot să fiu deloc de acord cu termenul pe care l-aţi folosit, “intervenţie”. Pentru că nu a fost nicio intervenţie în Ucraina şi pentru că situaţia care a avut loc este mult mai complicată.

Vedeţi, evenimentele au început cu protestul oamenilor din Kiev, care a fost împotriva autorităţilor, împotriva corupţiei şi a fost bazată pe situaţia de a semna, a nu semna, a amâna, a nu amâna semnarea documentului legat de parteneriatul estic. Şi, de la bun început, a existat o încercare de a avea negocieri între diferitele segmente ale societăţii. Care, până la un anumit punct, au adus nişte rezultate. Dar acest lucru nu a fost pe placul câtorva forţe politice din Ucraina, nu a fost pe placul anumitor cercuri din afara Ucrainei. Şi din ianuarie situaţia a fost agravată artificial într-o mare măsură. Nu ştim încă ce s-a întâmplat acolo în a doua jumătate a lui ianuarie şi la începutul lui februarie. Sunt în desfăşurare investigaţii care vor face, poate, lucrurile mai clare. În a doua fază, protestele şi-au schimbat caracterul: au fost violente, cu lupte de stradă şi, din păcate, cu decese provocate de lunetişti şi nu este clar cine au fost lunetiştii. Sunt anumite surse care spun că lunetiştii au fost angajaţi de Sectorul de dreapta pentru a provoca şi mai mult situaţia.

Am văzut că aproape în fiecare zi demnitarii sau vizitatorii străini veneau pe Euromaidan, îi susţineau, îi instigau să continue, să lupte, să meargă până la capăt, să spargă, să distrugă. S-a întâmplat şi toate televiziunile au arătat-o.

Dar a mai fost o parte…

Ştiu, aveţi propria părere, aveţi propria viziune.

Nu, voiam să clarific…

Sunt poveşti care…

A mai fost o parte implicată în proteste. Au fost manifestanţii, pe de-o parte, şi oficialii guvernamentali pe de alta. Poate puteţi vorbi despre ambele părţi.

Vorbesc despre viziunea noastră asupra situaţiei. La un anumit stadiu, protestele care au avut o componentă foarte puternică de luptă împotriva corupţiei, au fost deturnate, nu de către cel mai mai mare, dar de către un foarte puternic segment, care a fost numit Sectorul de dreapta. Ideologia lor e neonazistă, iar grupurile lor, care veneau în principal din părţile vestice ale Ucrainei, cu arme de foc, iar acum vedem problema, au dominat protestul. Şi o demonstraţie paşnică a devenit din ce în ce mai violentă.

Autorităţile au încercat la un anumit moment să ia anumite măsuri, nu au reuşit, iar conflictul a devenit un conflict cu lupte de stradă. Şi nu era aşa de uşor să-l opreşti. Când, pe 21 februarie, au venit trei miniştri de Externe, din Franţa, Germania şi Polonia, au luat liderii Opoziţiei şi autorităţile, au adus un acord, care spunea, mai mult sau mai puţin, opriţi protestele violente, retrageţi grupurile înarmate de ambele părţi, dezarmaţi grupurile înarmate ilegal, reformă constituţională, alegeri, alegeri prezidenţiale şi parlamentare şi aşa mai departe. Pentru a ajunge la o nouă înţelegere. La nu la mai mult de 12 ore după asta, forţele Opoziţiei, văzând că Guvernul şi-a retras forţele, au profitat de ocazie şi au luat puterea. Aceasta a fost o lovitură de stat militară, din punctul nostru de vedere. Fără discuţie. Iar grupul care a ajuns la putere nu are legitimitate.

Ar putea scenariul Crimeea să se repete în regiuni în care trăiesc un număr mare de ruşi, precum estul Ucrainei sau Transnistria?

V-am spus viziunea noastră asupra scenariului. Adică vreţi să spuneţi: “Poate o populaţie din aceste teritorii, dumneavoastră le-aţi menţionat, nu eu, să se revolte împotriva autorităţilor centrale ale ţării?” Nu ştiu, nu depinde de noi. Depinde de politica autorităţilor. Dacă politica va fi îndreptată înspre discriminare, înspre suprimarea aspiraţiilor legitime de a-şi proteja limba, cultura şi aşa mai departe, nu ştiu care va fi situaţia. Dar Federaţia Rusă nu va stimula niciodată asemenea evenimente. Pentru că nu suntem interesaţi să avem conflicte la graniţă. Indiferent ce spun alţii, nu vrem asta. Este costisitor. Implică probleme diplomatice şi politice cu alte ţări. Vrem ca autorităţile acestor ţări, din Kiev şi Chişinău, să-şi asume responsabilitatea faţă de aceste populaţii. Şi să fie înţelepte. Pentru că a fi înţelept înseamnă a fi deschis şi a găsi o soluţie normală la problemele delicate ale relaţiilor interetnice. Sperăm că aceste autorităţi din Kiev şi Moldova nu vor repeta situaţia. Nu este a noastră. Credeţi-mă.

Citeşte pe gandul.info interviul integral cu ambasadorul Rusiei la Bucureşti.

drept “anexarea teritoriului unui stat suveran” apare în comunicarea de la Moscova drept o luptă împotriva discriminării şi a împotriva suprimării aspiraţiilor legitime a etnicilor ruşi. În interviul de mai jos, puteţi citi care este poziţia diplomaţiei ruse faţă de Transnistria, Republica Moldova, România şi noua putere din Ucraina.

INTERVIUL CU Oleg Malginov:

În ce condiţii ar putea iniţia Rusia o intervenţie în alte regiuni în care trăiesc populaţii semnificative de ruşi?

Presupun că doriţi să vorbim despre Ucraina. Nu pot să fiu deloc de acord cu termenul pe care l-aţi folosit, “intervenţie”. Pentru că nu a fost nicio intervenţie în Ucraina şi pentru că situaţia care a avut loc este mult mai complicată.

Vedeţi, evenimentele au început cu protestul oamenilor din Kiev, care a fost împotriva autorităţilor, împotriva corupţiei şi a fost bazată pe situaţia de a semna, a nu semna, a amâna, a nu amâna semnarea documentului legat de parteneriatul estic. Şi, de la bun început, a existat o încercare de a avea negocieri între diferitele segmente ale societăţii. Care, până la un anumit punct, au adus nişte rezultate. Dar acest lucru nu a fost pe placul câtorva forţe politice din Ucraina, nu a fost pe placul anumitor cercuri din afara Ucrainei. Şi din ianuarie situaţia a fost agravată artificial într-o mare măsură. Nu ştim încă ce s-a întâmplat acolo în a doua jumătate a lui ianuarie şi la începutul lui februarie. Sunt în desfăşurare investigaţii care vor face, poate, lucrurile mai clare. În a doua fază, protestele şi-au schimbat caracterul: au fost violente, cu lupte de stradă şi, din păcate, cu decese provocate de lunetişti şi nu este clar cine au fost lunetiştii. Sunt anumite surse care spun că lunetiştii au fost angajaţi de Sectorul de dreapta pentru a provoca şi mai mult situaţia.

Am văzut că aproape în fiecare zi demnitarii sau vizitatorii străini veneau pe Euromaidan, îi susţineau, îi instigau să continue, să lupte, să meargă până la capăt, să spargă, să distrugă. S-a întâmplat şi toate televiziunile au arătat-o.

Dar a mai fost o parte…

Ştiu, aveţi propria părere, aveţi propria viziune.

Nu, voiam să clarific…

Sunt poveşti care…

A mai fost o parte implicată în proteste. Au fost manifestanţii, pe de-o parte, şi oficialii guvernamentali pe de alta. Poate puteţi vorbi despre ambele părţi.

Vorbesc despre viziunea noastră asupra situaţiei. La un anumit stadiu, protestele care au avut o componentă foarte puternică de luptă împotriva corupţiei, au fost deturnate, nu de către cel mai mai mare, dar de către un foarte puternic segment, care a fost numit Sectorul de dreapta. Ideologia lor e neonazistă, iar grupurile lor, care veneau în principal din părţile vestice ale Ucrainei, cu arme de foc, iar acum vedem problema, au dominat protestul. Şi o demonstraţie paşnică a devenit din ce în ce mai violentă.

Autorităţile au încercat la un anumit moment să ia anumite măsuri, nu au reuşit, iar conflictul a devenit un conflict cu lupte de stradă. Şi nu era aşa de uşor să-l opreşti. Când, pe 21 februarie, au venit trei miniştri de Externe, din Franţa, Germania şi Polonia, au luat liderii Opoziţiei şi autorităţile, au adus un acord, care spunea, mai mult sau mai puţin, opriţi protestele violente, retrageţi grupurile înarmate de ambele părţi, dezarmaţi grupurile înarmate ilegal, reformă constituţională, alegeri, alegeri prezidenţiale şi parlamentare şi aşa mai departe. Pentru a ajunge la o nouă înţelegere. La nu la mai mult de 12 ore după asta, forţele Opoziţiei, văzând că Guvernul şi-a retras forţele, au profitat de ocazie şi au luat puterea. Aceasta a fost o lovitură de stat militară, din punctul nostru de vedere. Fără discuţie. Iar grupul care a ajuns la putere nu are legitimitate.

Ar putea scenariul Crimeea să se repete în regiuni în care trăiesc un număr mare de ruşi, precum estul Ucrainei sau Transnistria?

V-am spus viziunea noastră asupra scenariului. Adică vreţi să spuneţi: “Poate o populaţie din aceste teritorii, dumneavoastră le-aţi menţionat, nu eu, să se revolte împotriva autorităţilor centrale ale ţării?” Nu ştiu, nu depinde de noi. Depinde de politica autorităţilor. Dacă politica va fi îndreptată înspre discriminare, înspre suprimarea aspiraţiilor legitime de a-şi proteja limba, cultura şi aşa mai departe, nu ştiu care va fi situaţia. Dar Federaţia Rusă nu va stimula niciodată asemenea evenimente. Pentru că nu suntem interesaţi să avem conflicte la graniţă. Indiferent ce spun alţii, nu vrem asta. Este costisitor. Implică probleme diplomatice şi politice cu alte ţări. Vrem ca autorităţile acestor ţări, din Kiev şi Chişinău, să-şi asume responsabilitatea faţă de aceste populaţii. Şi să fie înţelepte. Pentru că a fi înţelept înseamnă a fi deschis şi a găsi o soluţie normală la problemele delicate ale relaţiilor interetnice. Sperăm că aceste autorităţi din Kiev şi Moldova nu vor repeta situaţia. Nu este a noastră. Credeţi-mă.

Citeşte pe gandul.info interviul integral cu ambasadorul Rusiei la Bucureşti.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page