Familie, Lifestyle — iulie 11, 2013 at 14:32

Maternitate adolescentină

by

adolescente insarcinateAdolescenţa este o fază distinctă şi dinamică în dezvoltarea individului. Este o perioadă de tranziţie de la copilărie la perioada de adult şi este caracterizată de o creştere a schimbărilor fizice, mentale, emoţionale şi sociale. Deşi debutul adolescenţei este asociat cu începutul pubertăţii şi apariţia secundară a caracteristicilor sexuale, sfârşitul adolescenţei este mai puţin definit de către specialişti.

Adolescenţii se confruntă cu noi oportunităţi şi sunt dornici să-şi asume noi responsabilităţi. Este, de asemenea,  o etapă formativă în perioada de maturitate sexuală şi reproductivă. În timpul acestei perioade de tranziţie de la copilărie, deseori adolescenţii sunt confuzi cu privire la schimbările fizice şi emoţionale care au loc în corpurile lor şi se simt nesiguri şi ruşinaţi să le discute cu un specialist sau chiar cu persoane apropiate.

Fetele adolescente sunt deosebit de vulnerabile la schimbările biologice şi sociale care au loc în această perioadă precum şi la efectele acestora ca urmare a inechităţilor existente între sexe.

Se spune că mai presus decât instinctul sexual, ce asigură conservarea speciei, este instinctul parental ce contribuie la menţinerea speciei.

Ideea că o femeie este “împlinită”, prin copiii ei, că realizarea ei în lume trăieşte prin intermediul copiilor lor, că ea este demnă de onoare ca stâlp al  casei şi familiei  – toate acestea principii se pare că au aparţin de trecut; nu în întregime, pentru că sunt încă multe milioane de oameni  care susţin faptul că natura umană moare greu.

Legătura dintre sex si procrearea a început să fie delimitată.  Şi cu toate  asta, ideea că maternitatea a fost în centrul vieţii unei femei (pentru o mamă fiind o onoare şi chiar o starea  de glorie)  –  începe să-şi piardă  credibilitatea datorită secularizării lumii în care  trăim.

Problema maternităţii timpurie a fost până acum câţiva ani întâlnită mai ales în cadrul unor etnii minoritare fiind acceptată ca făcând parte din cultura şi tradiţia acelui grup etnic. În prezent fenomenul ia amploare an de an şi în populaţia majoritară iar nimeni nu ştie care sunt exact cauzele; lipsa de educaţie, maturizarea prea timpurie sau viaţa mult mai activă din toate punctele de vedere.

Cercetările privind maternitatea arată că tinerele mame, în special adolescentele se confruntă cu dezavantaje socio-economice considerabile mai târziu în viaţă, inclusiv un nivel de şcolarizare scăzut şi şansa redusă de a intra pe piaţa muncii. Toate acestea duc la creşterea probabilităţii ca „noua familie” să  trăiască în sărăcie.

Mai mult decât atât tinerele mame sunt de multe ori părinţi singuri ceea ce creează dificultăţi evidente de întreţinere, creştere şi îngrijire a copilului. Familiile lor fie că le-au abandonat sau tinerele au părăsit familia de origine, sau familiile din care provin se află deja în pragul sărăciei.

Se întâmplă de cele mai multe ori ca aceşti copii să nu fie recunoscuţi de către tatăl lor şi atunci posibilitatea ca ei să crească într-o familie monoparentală este destul de ridicată.

Aici apar o serie de probleme dintre care imaturitatea mamei, neasumarea responsabilităţilor care decurg din „meseria de părinte”, incapacitatea de face faţă situaţiei noi create şi lipsa suportului afectiv.

Toate acestea duc la carenţe semnificative în creşterea şi educarea copilului care vor avea repercusiuni şi în viaţa de adult a copilului.

O altă problemă stringentă cu care ne confruntam astăzi este cea legată de avort.

Numărul minorelor care apelează la această soluţie este îngrijorător de mare iar mai grav este faptul că o parte dintre ele apelează de mai multe ori la aceste intervenţii chirurgicale.

Consecinţele nu poate fi decât  tragice: scăderea fertilităţii şi apariţia unor boli la vârste fragede.

Din păcate marea majoritate a părinţilor nu cunosc aceste lucruri deoarece minorele  se adresează şi discută direct cu personalul specializat. În acest sens ar trebuie să existe o mai bună colaborare între instituţii dar şi o comunicare mai eficientă atât la nivel părinte-copil, doctor-copil, dar şi părinte-doctor pentru a preveni sau ameliora fenomenul avortului sau naşterea de copii la vârste timpurii.

În scopul diminuării acestei situaţii, este necesară o conlucrare activă între instituţiile cu răspunderi în domeniu, respectiv MFES, Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

Acestea ar trebui să iniţieze şi să deruleze ample campanii, coordonate de psihologi, de conştientizare a adolescentelor asupra efectelor nefaste şi traumelor pe care le pot îndura minorele care devin mame.

Îngrijorător este faptul că micuţii născuţi de minore preiau din mers modelul de viaţă dezordonată de la mamele lor, iar de aici până la proliferarea acestui fenomen nu mai este decât un mic pas..

Putem spune ca aceste riscuri pot fi evitate în mare măsură prin dezvoltarea şi

implementarea pe scară largă a intervenţiilor preventive care vizează nu numai adolescenţii ci şi părinţii şi bunicii din comunitate pe lângă  furnizorii de politici naţionale şi managerii de program.

Bibliografie

–      Ilut, Petru, coord, 2009, Familia monoparentala in Romania si fenomene conexe,

Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca

–          Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii.– Centrul de Resurse pentru Acţiune Socială

–          Ionescu Mariana- Lucrare de dizertatie – Nivelul educaţional, abandonul şcolar şi maternitate adolescentină

Mariana Ionescu

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page