Editoriale, People-Passion-Performance — ianuarie 31, 2014 at 16:17

Mașina de tocat vise

by

Obiect al controverselor într-un Călărași în care cultura pare a produce numai consens “Mașina de tocat vise” s-a integrat încet, dar  nesperat, în spiritul și în spațiul călărășean fiind dificil în prezent să mai disociem această operă de artă de orașul din a cărui materie a fost plămădit.

IMG_1464 - CopyRealizat de sculptorul Ionel Cojocariu în cadrul Taberei de sculptură “Ion Vlad” de la Călărași, ediția I, desfășurată între 1997-1999, acest monument poartă cu el legenda că ar fi realizat din metal provenind de la fostul combinat Siderurgic Călărași, perlă a industriei siderurgice din sud-estul europei la sfârșitul anilor ’80.

Din punct de vedere peisagistic, sculptura “Mașina de tocat vise”se integrează perfect în ambientul reprezentat de Brațul Borcea ca limită a urbei și Parcul Central considerat atât ca zonă de agrement cât și ca spațiu de acces în zona urbană venind dintr-un areal natural, sălbatic și misterios (pădurea). Integrarea pare deplină: și simbolistic și ca formă și cromatic, roșul aprins al operei de artă rupând monotonia culorilor sobre care definesc  zona de amplasament.  În preajma amplasamentului acestei lucrări de artă nu există alte amenajări urbanistice sau peisagistice care să afecteze vizibilitatea sau accesibilitatea publicului, fapt care face din ”Mașina de tocat vise” un obiectiv din ce în ce mai vizat de tânara generație ca loc de imortalizare a unor clipe, veritabil reper al amintirilor de mai târziu. ”Mașina de tocat vise” este și un punct de reper în evoluția artei călărășene.

Semnificația acestui monument cunoaște o multitudine de interpretări, de la simbol al prăbușirii comunismului ca sistem politic și social, prin ”tocarea” virtuală a viselor unei epoci în care fierul din care a fost construit era parte a unei bijuterii industriale, victimă a noii configurații ale intereselor politice și economice capitaliste, până la simbol al punctului de trecere dintre lumea aceasta și lumea ”de dincolo”, loc prin care visele născute pe lumea aceasta sunt trimise răvaș către lumea misterelor spre a se întoarce de acolo sub forma faptelor și a realizărilor.

Criticul de artă Amelia Dincă spunea despre această operă de artă:  ”Conceptul artistului porneşte de la metamorfoza „Căii Lactee”, pe care o trece prin modalitatea personală de decriptare şi alăturare a două noţiuni, visul şi dispariţia lui, ce induc pe de parte starea de filosofare, pe de alta, starea de poezie, ambele relaţionate de iluzia specific umană. Forma de hipnoză impusă de visarea conştientă este dublată stilistic de o plasticitate condusă la extrem prin naturaleţea unor structuri metalice care dau impresia că au fost modelate cu uşurinţă prin arcuirea lor grafică. (…) Ieşirea din planul imaginaţiei şi manifestarea în zona tehnicului îi permite artistului avansarea unui dialog între universurile concentrice. Procesul continuu de descompunere a clişeelor gândirii umane, visul şi tezirea la realitate, configurează dispariţia şi efemerul, termeni prin care Ionel Cojocariu confruntă direct starea de beatitudine a omului cu lumea, prin utilizara materialului dur, peren şi rece al fierului, anunţând compatibilitatea sensibilităţii umane în raport cu acceptarea condiţiei de a fi om.
Halucinantul ritm al materialului evocat prin repetarea structurilor când circulare, când meandrate, conferă coerenţă dinamicii compoziţiei. Incubaţia viselor în materia latentă a metalului şi vârtejul în care acestea s-au spulberat, eliminarea coşmarului şi ipoteza că numai vieţile pot fi distruse şi visele nu, fac din abordarea artistului o lucrare preţioasă şi fragilă, compatibilă cu poezia universului interior uman”.

Sculptura ar putea fi pusă în valoare prin amplsarea sa pe un postament care să fie în strânsă legatură cu opera de artă, acesta realizându-se, poate,  tot din același material, metal sau chiar piatră de râu pentru a simbloiza legătura cu specificul locurilor. Forma piedestalului ar putea fi una sugestivă, de corabie sau lotcă stilizată.  Atmosfera ar putea fi intregită de iluminatul architectural,  cu lumină rece, prin iluminatoare de difuzie.

de Ruxandra-Maria Ionescu

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page