Editoriale, People-Passion-Performance — august 7, 2014 at 11:46

Marian Mailat: Am fost întotdeauna apreciaţi şi aplauzele publicului de la sfârşitul programului ne-au făcut să fim Mândri că Suntem Români!

by

În candelabrul timpului fiecărei naţii ard întotdeauna trei lumînări… a trecutului, a prezentului și a viitorului… iar pe braţele acestuia putem observa urmele istoriei, a tradiţiilor, obiceiurilor, a identităţii noastre ca naţie românească… folclorul este sacru şi reprezintă esenţa noastră românească prin costumele, dansurile şi muzica care se transmit de la o generaţie la alta… Trecutul e prezentul viitorului românilor, care se transformă într-un miracol al supraviețuirii milenare al acestui popor…

marian MailatCă sunt dansatori sau că sunt instrumentişti,  toţi virtuozii folclorului sunt de fapt acei oameni care perpetuează folclorul, tradiţiile şi obiceiurile… ei sunt purtătorii steagului folclorului, au grijă de el ca să nu se piardă… au grijă ca inestimabila bogăţie spirituală a neamului să nu se piardă. În continuare, vă voi prezenta un om tânăr care şi-a ales pentru perpetuarea folclorului românesc un instrument minunat, naiul… Un instrument luminos al cărui sunet pătrunde dincolo de nori… şi care prin intermediul măiestriei multor artişti minunaţi a răsunat pe întregul mapamond, iar cântul şi doina românească s-a făcut înţeleasă în orice colţ al lumii, dincolo de cuvinte… Şi în judeţul nostru este un om şi naiul său… singurul naist din câte ştiu eu şi am considerat că trebuie să îl aduc în faţa dumneavoastră să îl cunoaşteţi pe acest ambasador al naiului în judeţul Călăraşi.

Cine este singurul naist din judeţul Călăraşi?

Da, aţi spus foarte bine, sunt singurul naist din judeţul Călăraşi, dar nu mă consider unicat. Mă numesc Mailat Marian, am 29 ani şi sunt născut şi crescut în judeţul Călăraşi. Culmea, am terminat colegiu Sandu Aldea din Călăraşi la profilul veterinar, care nu avea nimic în comun cu muzica, nici nu credeam că eu voi ajunge să cânt la nai sau să fiu instrumentist.

brauletulDar, trăind cu folclorul în casă, nu cred că puteai face altă meserie.

Aşa este, m-am născut cu folclorul în casă şi bineînţeles că mai întâi de toate am fost dansator de la vârsta de 7 ani. Îmi aduc aminte şi acum, cum tatăl meu m-a băgat în dansul căluşarilor… un fel de solo… şi cum am avut un succes foarte mare fiind primul căluşar din judeţ. În timp am cochetat cu ansamblul de dansuri al tatălui meu până pe la 13 ani. În 1999, ansamblul „Brâuleţul Dunării” din Grădiştea pe care îl conducea tatăl meu,au avut o invitaţie de participare la un festival de folclor din Franţa.

Dar, de unde dragostea pentru nai?

Încă de mic, îndrumat de tatăl meu, mi-au plăcut instrumentele de suflat. Părinţii mei aveau multe albume cu Gheorghe Zamfir pe care le ascultam de foarte multe ori. Nu intuiam pe timpul acela că eu voi cânta vreodată la nai.

La momentul invitaţiei ansamblului în Franţa, în orchestră a fost invitat şi un naist din Făgăraş, căruia tatălui meu i-a propus să încerce să mă testeze dacă am calităţi şi veleităţi ca şi instrumentist de nai. Dl. Florin mi-a dat un nai vechi de-al dumnealui, mi-a arătat câteva tehnici de suflat şi câteva noţiuni de bază ale instrumentului şi notele muzicale, cu alte cuvinte mi-a predat un ABC al naiului. Cât timp au durat repetiţiile naistul a fost găzduit la noi acasă şi aşa puteam studia seară de seară, în care el mă observa că îmi place şi că am înclinaţie către acest instrument.

La aproximativ doi ani am mers la Bucureşti şi am studiat cu marele naist Radu Simion, care era fost elev şi ginerele faimosului Fănică Luca.

Da, Fănică Luca, dar pe numele său adevărat Iordache Luca, care este considerat unul dintre cei mai talentați naiști din toate timpurile şi se mai spune că este „tăticul” multor instrumentişti mari. A fost inclusiv profesorul de nai al celebrului Gheorghe Zamfir dacă nu mă înşel?

Da, aşa este. Printre elevii care au studiat sub îndrumarea lui se numără naiști de mare talent, precum Gheorghe Zamfir, Radu Simion, Damian Luca.

De la maestrul Radu Simion mi-am luat un alt nai, mult mai performant şi am început să studiez cu dânsul. O dată pe săptămână şi anume sâmbăta, mergeam la Bucureşti. Plecam cu autobuzul de dimineaţă din Călăraşi spre Bucureşti şi mă întorceam seara.

marian mailat1Obositor ţinând cont de vârsta ta, dar ai avut parte de un adevărat maestru.

Da, dar nu am putut studia cu maestrul Radu Simion decât o vară, pentru că în toamnă am început şcoala şi îmi era din ce în ce mai dificil să ajung la orele de nai. Bineînţeles că am acumulat în tot acel timp un bagaj de cunoştinţe muzicale, dar insuficent.

Da, dar totuşi aveai o bază de la care puteai pleca.

O bază consistentă, aveam deja multe noţiuni suficiente chiar pentru un avansat. Cu ceea ce mi-a dat maestrul Simion am început să studiez în continuare şi mi-a prins foarte bine faptul că am reuşit să studiez mult şi cu instrumentiştii de la ansamblul „Brâuleţul Dunării” Grădiştea cât şi de la Bărăganul… dar cu toate astea tot era insuficent.

De ce spui asta?

Pentru că naiul este un instrument mai special şi mai aveam nevoie de încă multe alte cunoştinţe de acumulat, aveam nevoie de un bagaj muzical pe care nu îl puteam dobândi fără un maestru de nai.

Am luat legătura la Bucureşti cu un profesorul de Conservator Ioan Negură, care era din Republica Moldova, un maestru didact extraordinar. Era profesor de flaut, de nai şi multe alte instrumente de suflat. Acest om m-a perfecţionat în anumite tehnici de suflat şi de cântat, dar din păcate tot timp de o vară am reuşit să studiez cu dumnealui.

De atunci încerc să mă perfecţionez singur, deja am acumulat experienţa şi cunoştinţe. Studiez aici cu membrii ansamblului dar şi cu ansamblul Doina din Slobozia, cu care eu am colaborat şi colaborez la foarte multe spectacole şi festivaluri în ţară şi străinătate, apariţii TV.

Naiul este un instrument frumos şi totuşi rar, aş spune eu. Pe timpurile comuniştilor, se pare că erau mulţi naişti, acum senzaţia mea este că s-au rărit foarte mult. De aceea presupun că eşti la mare căutare, dacă mă pot exprima mai plastic?

Da, în zona noastră sunt foarte rari, dar totuşi, încet-încet sperăm că o să ia amploare. Am devenit cunoscut şi în alte judeţe şi sunt foarte căutat. Deja experienţa acumulată probabil îşi spune cuvântul, sau poate faptul că având colaborări multe formaţii şi ansambluri de-a lungul timpului am intrat în lumea asta a spectacolului, dacă o pot numi aşa.

Consider că, dacă te implici, depui suflet şi pasiune şi faci cu responsabilitate şi seriozitate ceea ce ai de făcut, nu ai cum să nu reuşeşti.

marian mailat4Este foarte multă muncă în spatele acestor realizări. Ca să faci această meserie în afara talentului, al acelui „ceva” de care ai nevoie cu siguranţă, dar după ce ai fost „ales de har” implică multă muncă.

Muncă şi seriozitate, pentru că chiar dacă munceşti şi nu tratezi cu serizitate ceea ce faci, totul se poate întoarce împotriva ta, harul te poate pedepsi. Şi nu trebuie neglijat studiu individual continuu.

Da, dar nu renunţi la multe alte lucruri ca să dedici timpul necesar studiului?

Întradevăr multe ore pe zi şi din viaţă ni le petrecem studiind, pentru că fără studiu nu poţi avea performanţă. Dar şi satisfacţiile sunt pe măsură sau peste aşteptări. Este o satisfacţie extraordinară atunci când ajungi să stăpâneşti un instrument şi cei care te ascultă să te aprecieze.

Tu eşti membru al ansamblului Bărăganul încă de la începuturile sale? Sau la Brâuleţul Dunării?

La ansamblul Brâuleţul Dunării mi-am început şi cariera de dansator şi pe cea de instrumentist. Fiind singurul naist din judeţul Călăraşi era inevitabil, nu aveam cum să nu fiu şi la cela mai mare şi mai reprezentativ ansamblu al judeţului. Naiul ca şi celelalte instrumente face parte din orchestra, este un instrument frumos şi sensibil. Sunt foarte apreciate recitalurile de nai.

Te priveam mai înainte şi am avut impresia că tu citeşti şi notele muzicale. Aşa este sau mai bine spus, tu cânţi după portativ sau doar auz?

Foarte puţin după note pentru că notele le-am învăţat de la profesorii mei prea puţin, mai mult singur . Citesc, dar nu la un nivel ridicat. La o orchestră mă pot descurca cu partitura, am fost nevoit să o fac la festivalurile din afara ţării… mi-au pus partitura în faţă şi a trebuit să mă descurc,dar  mă bucur că mi-o dă cu 1-2 înainte ca să o pot descifra.

marian mailat2Ok, vreau să te întreb altceva. Azi am văzut copii din ansamblul Bărăganul junior la repetiţii. Oare nu este posibil ca şi voi instrumentiştii să aveţi Taraful Bărăganul junior?

Din păcate nu este posibil acum. Ai nevoie în primul rând de profesori care să cunoască folclorul autentic. Acei copii ar trebui să aibă un profesor ca să îi introducă în lumea instrumentelor populare, dar din păcate nu îi avem.

Ce înseamnă festivalul Hora Mare pentru tine?

Când spui Hora Mare te gândeşti la un dans, la un joc, dar este ceva mult mai complex. În primul rând eforturile depuse sunt foarte mari, şi spun asta pentru că eu fac parte şi din organizare. Este foarte mult de muncă ca să poţi organiza un asemenea festival care are şi participare internaţională.

Pentru mine Hora Mare în primul rând înseamnă cultură internaţională. La acest festival nu vezi doar o horă din Muntenia sau o bătută moldovenească, ci vezi dansuri tradiţionale din mai multe ţări, vezi tradiţii, vezi costume, vezi mai multe civilizaţii şi fiecare arată câte ceva.

Voi sunteţi obişnuiţi cu asemenea manifestări.

Clar, costumele românilor, dansurile românilor, virtuozitatea instrumentiştilor, cuceresc publicul de la primul spectacol indiferent pe scenă ne-am afla. Noi de câte ori mergem undeva, indiferent unde, am fost mândri de evoluţiile noastre, pentru că am fost întotdeauna apreciaţi şi aplauzele publicului de la sfârşitul programului ne-au făcut să fim mândri că suntem români.

Aveţi şi de ce să fiţi mândri. Costumele noastre, tradiţiile noastre, muzica şi dansurile noastre şi chiar prezenţa, atitudinea şi frumuseţea noastră ca neam. Românii sunt frumoşi în costum popular. Am văzut nenumărate costume populare ale altor neamuri aici la Hora Mare sau prin alte părţi, dar românul are ceva aparte.

marian mailat3Da, aşa este.  Neamul ăsta are ceva aparte, special. Cel puţin noi o arătăm de câte ori ieşim pe scena unui festival sau concurs, şi probabil datorită bogăţiilor noastre folclorice şi spiriruale, suntem atât de mândri când ieşim pe scenă că suntem români. Şi să ştiţi că inclusiv publicul călărăşean ne apreciează şi ne iubeşte pentru că noi, ansamblul Bărăganul reuşim să ducem la un alt nivel, foarte înalt, cu profesionalism şi dăruire, momentele artistice pe care le performăm în faţa publicului.

Ce părere ai despre „Atelierul de Folclor” şi care este rolul lui la festival?

Este foarte important ca noi să ne perpetuăm tradiţiile şi să le arătăm şi altora. Ansamblurile străine în fiecare pleacă de la acest festival cu bucuria că au învăţat paşii unui dans românesc şi mai mult, în felul acesta noi ne promovăm cultura românească. De fapt, acesta e rolul festivalului de folclor Hora Mare, schimbul de experienţe culturale. Este o mândrie şi asta. Faptul că, câteva grupuri de străini pleacă de aici cu frumuseţea unui joc  românesc tradiţional şi poate că la rândul lor îl vor arăta şi altora şi le vor spune de unde vine acel dans.

În ciuda a multor greutăţi pe care le-am întâmpinat pe parcursul timpului cu ansamblul , noi mergem înainte pentru că iubim folclorul, iubim Călăraşiul, iubim tradiţiile noastre şi iubim Hora Mare şi invităm toţi călărăşenii să vină serile acesta să vadă frumuseţea folclorului , a tradiţiilor şi a costumelor populare.

Eu îţi mulţumesc şi abia aştept să văd noile coregrafii şi recitalurile voastre ale instrumentiştilor  pe marea scenă a festivalului!

Liliana Manea

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page