Cultură şi Educaţie, File de Istorie — iulie 18, 2013 at 09:30

Maria, Regina care nu o să moară niciodată!

by

regina mariaA fost odată ca niciodată, pe harta Europei, un regat numit România. Şi o prinţesă, Marie Alexandra Victoria a Marii Britanii şi Irlandei. Destinele lor s-au împletit vreme de 45 de ani. Povestea celei care avea să devină Maiestatea Sa Regina Maria a României, una dintre cele mai fascinante femei ale epocii sale, tulbură şi astăzi. Este povestea unei inimi care a iubit mult şi a suferit pe măsură. Născută în purpură, femeia cu nume de fecioară sfântă a păşit şi pe calea celeilalte Marii, păcătoasa.

Azi, se împlinesc 75 de ani de la moartea Reginei Maria… În data de18 iulie 1938 s-a stins din viaţă, iar fiul său Carol,  i-a organizat mamei sale funeralii cu pompa Regina-Maria-portret1cuvenită şi i-a  respectat ultima dorinţă…să-i despartă inima de trup şi să o ducă într-un loc de odihnă ce semăna cu raiul ceresc, la Balcic…  “…am avut ca o simţire că locul acesta ori mă aşteptase de totdeauna pe mine, ori că eu trăisem totdeauna în aşteptarea lui. Nu mi se pare că aş fi venit aici pentru întâia oară.“ Ce chemare misterioasă a înălţat visul reginei pe o stâncă ce iese direct din mare într-un loc în care la ceasuri de tihnă se mai aud râsetele zeilor? Un castel alb cu minaret şi cu loc de rugăciune creştină. O colină de pe care grădinile coboară în şase terase  spre mare, revărsând culori şi parfumuri în calea ei. Un colţ de Eden la mii de kilometri de parcurile englezeşti. Un cuib de linişte pe care şi l-a dorit, cu limbă de moarte, loc de odihnă eternă pentru inima ei. Ca să poată păzi hotarul sudic al României Mari cu contururile neschimbate. N-a fost să fie aşa…

După pierderea Cadrilaterului (1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a Tanara-regina-a-Romaniei-250x391doua reședință a Reginei Maria. În anul 1968, comuniștii au spart cu răngile sarcofagul de marmură și au luat caseta cu inima. Caseta a fost trecută în Tezaurul Istoric al României, iar inima reginei zace pe undeva, într-o cutie de plastic, în subsolul Muzeului Național de Istorie. Ea a fost scoasa in mod abuziv din cutiile de aur în care fusese adăpostită și transformată într-o relicvă. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă la locul ei. O altă posibilitate ar fi ca aceasta să fie redată Balcicului.

În testamentul Reginei Maria se găsește o ultimă adresare către poporul român și către țară:

Țării mele și Poporului meu,

Când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. […] Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare..

Frumoasa-regina-250x359Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.

Am credința ca v’am priceput: n’am judecat, am iubit…

Azi, sună caraghios şi anacronic că “o prinţesă trebuie să se mărite cu mult înainte de-a începe să gândească singură”. Dar dacă ne amintim că toate acestea se întâmplau într-o Europă în care erau mai multe familii regale decât regate sau imperii, mai multe capete decât coroane şi prinţi moştenitori, în care mai dădea uneori strechea dragostei şi renunţau la deliciile coroanei pentru deliciile iubitei morganatice, aproape că înţelegem graba şi preocuparea Ducesei ca Missy să facă o partidă care să-i asigure cât mai curând un tron.

Şi privirile i s-au oprit asupra Principatului României şi a prinţului moştenitor Regina-Maria-la-18-ani-250x341Ferdinand, din familia dinastică Hohenzollern. Aşa că, în 1893, Missy va ajunge în noua ei ţară ca mireasă a unui bărbat cu 10 ani mai mare, ce suferea din dragostea pentru o altă femeie, poeta Elena Văcărescu. Căsătoria panaceu va duce spre tron şi coroană, dar nu va avea acelaşi drum cu iubirea. Pentru că inima lui Ferdinand va rămâne dăruită femeii exilate la Paris, pe care o va iubi până la moarte. Şi va ajunge faţă de fiul său rebel, Carol, un lup moralist, bătrân şi bolnav, dar vehement, deşi a simţit pe blana lui că dragostea nu împerechează după rang, ci după suflet.

Ani mulţi după, regina Maria va scrie cu tristeţe: “Nu erau timpurile pentru ca cineva ca mine să-si poată face singură alegerea.“ Şi nu era vorba de ţara de adopţie, pentru că ei îi va face o minunată declaraţie de dragoste. Pe care şi-ar fi dorit, cu siguranţă, să i-o poată face şi regelui ei: “Aveam 17 ani când am plecat spre tine. Eram tânără şi ignorantă, şi foarte mândră de ţara mea natală. Dar te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriei şi a durerii mele, minunată patrie care locuieşti în inima mea.”

Regina-Maria-simbol-al-elegantei-250x332Da, Regina Maria a fost altfel. A trăit intens, muşcând din fructele copacului vieţii până la seminţele amare ale cunoaşterii. Şi binelui, şi răului. A crezut în dragoste şi i s-a supus cu înţelepciunea cu care te supui naşterii sau morţii, pentru că nu le poţi schimba.

N-a umblat tiptil prin istorie, n-a acceptat un loc secund decât în faţa Celui de Sus. Născută să conducă, cu ajutorul Lui, a schimbat hotare de ţară şi gândire, a sfinţit locuri, a construit palate, a lăsat amintiri şi parfum de violete ce răzbate din lumea de dincolo la câte-o bătaie de aripi de înger. A scris povestea vieţii ei. O poveste ca un film de Oscar. Despre dragoste în vreme de război şi pace, despre înălţări şi căderi, despre slăbiciuni bărbăteşti şi curaj de  femeie, despre viaţă şi moarte, dar niciodată despre renunţare ori înfrângere.

“Viaţa mea a fost intensă şi plină, experienţele mele, diverse şi cu siguranţă deloc serbede, chiar dacă lumina şi umbra s-au jucat mereu cu ea. A fost viaţa unei femei care n-a uitat niciodată că era femeie, deşi de multe ori a avut de jucat rol de bărbat.“

Poate aventurile ei galante şi copiii făcuţi din dragoste în afara unei căsnicii cu o220px-Queen_Mary_of_Romania fantoşă au scandalizat lumea, dar eroismul ei sigur i-a salvat ţara. Atunci când a sunat al 12-lea ceas al disperării pentru o Românie ajunsă cât un timbru pe hartă şi Cenuşăreasă a Europei, Regina a devenit  chipul ei şi “Irezistibilul ei ambasador”. I-a pledat cu inima cauza şi i-a adus pământurile înapoi şi toţi copiii acasă.

Aceasta a fost povestea unei inimi care a început să bată într-un castel din ţara ceţurilor dese, şi-a încetat bătăile într-un castel din Carpaţi şi s-a odihnit, o vreme, despărţită de trup, într-o casetă de argint, pe malul românesc al Mării Negre, la Balcic…

Regina Maria… Regina a cărei inima işi plânge ascunsă în Muzeul de Istorie ultima dorinţă neîmplinită, fără să ştie că e înca vie şi bate în fiecare inimă ce o iubeşte şi şi-o aminteşte, văzându-i chipul în fiecare floare de crin… Sau poate că ştie…

Regina Maria nu o să moară niciodată – pentru că o iubim!.. Şi ne-o amintim şi o pomenim, mereu!

Azi, 18 iulie, parcă totuşi mai mult…

regina

L.M.

Bibliografie: wikipedia, catchy.ro.

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page