Lifestyle, Sănătate — februarie 21, 2014 at 09:00

Magia bună a ierburilor de munte

by

Toată lumea îi zice “mama Filica”. Şi tot muntele o cunoaşte pentru ştiinţa ei de a face din plante “pomăduri” şi tincturi tămăduitoare. Nu-s ierburi prin Munţii Buzăului să nu le ştie secretul. Le combină după regulile unei “alchimii” tradiţionale, înmulţindu-le puterea de a lecui bolile oamenilor.

plante de munte

“Pedicuţa de munte” – începe a ne împărtăşi din ştiinţa ei mama Filica – “… seamănă cu o crenguţă de brad, da-i iarbă tîrîtoare. E bună pentru ciroză hepatică. Şi tot din ea se face o pernă pentru luxaţii. Strîngi planta şi-o pui într-o faţă de in, într-un săculeţ, şi o aşezi pe locul unde te doare”. Mai aflăm că tot planta asta e leac pentru… nelecuiţii de fumat. Le faci un ceai, într-o doză anume, şi le dai să bea, şi-atunci “ţigarea” le va face rău şi nu vor mai trage “fumuri” din ea.

“Cimbrişorul de cîmp… are leacuri mari!” Creşte “în tufe mărunte”, are o inflorescenţă mov-purpurie şi-un parfum puternic, uşor mentolat. “În luna lu’ mai se culege şi se face din ea sirop de tuse. La un borcan de trei kilograme de plantă se pune un kilogram de zahăr. Apoi se umezeşte cu puţină apă. Pun borcanul la soare trei săptămîni, pînă se topeşte zahărul. Apoi scurg bine şi pun siropul într-un vas pe marginea plitei – nu pe foc, ci pe marginea plitei fierbinţi – şi-l ţin acolo două-trei ore. Nu trebuie să pîrpălească, doar să scadă. Rămîne cam vreo jumătate de litru de sirop, pe care îl pun în sticluţe colorate, să nu bată lumina direct în el. E bun siropul pentru dureri de gît sau de piept”.

Şi puterea de a vindeca a cimbrişorului nu se limitează la atît. Tot din această plantă cu proprietăţi uluitoare mama Filica pregăteşte o tinctură cu ţuică de casă, pentru “frecţii de răceală”. Planta, amestecată cu alcool, se lasă la soare 14 zile, să se macereze. Cu cimbrişor se pot face şi băi calde. La un kilogram de plantă se pun şapte-opt litri de apă fiartă. Se lasă să se răcească, apoi se dublează cu apă caldă. “Baia asta e bună şi pentru copiii care nu cresc şi nu au poftă de mîncare. Se bagă în baie pînă sub inimă. Nu trebuie să fie apa mai sus de inimă, pentru că este foarte puternic cimbrişorul. Apa nu se aruncă, se reîncălzeşte şi se foloseşte trei zile la rînd”.

Ce alte minunate leacuri mai cunoaşte mama Filica? Din sunătoare pregăteşte un ulei foarte bun pentru ulcer la stomac. “Umplem sticlele cu plantă şi cu ulei de măsline. Le lăsăm la soare 14 zile, apoi strecurăm şi turnăm uleiul în sticle închise la culoare. Se ia o lingură, pentru adulţi, şi o linguriţă, pentru copii, de trei ori pe zi.” Tot din sunătoare se fac ceaiuri pentru stomac, pentru fiere sau pentru ficat.

Din coada şoricelului se pregăteşte o baie bună, “de se spală femeile, pentru diferite boli femeieşti”. Şi tot coada şoricelului e indicată pentru femeile însărcinate: “Să bea o căniţă de ceai, cu înghiţituri mici, înainte de masă”.

Gălbenelele sînt nemaipomenit de bune pentru bolile de stomac, de fiere şi de ficat. Se fac ceaiuri din planta uscată (dacă pentru alte ierburi se foloseşte la ceai planta şi imediat ce s-a cules, gălbenelele trebuie întîi uscate). Se adună în miezul zilei, cu grijă să nu fie nici o picătură de apă pe flori. Mama Filica mai pregăteşte din planta proaspătă o alifie “bună pentru toate rănile”. Pe lîngă flori, leacul mai conţine osînză proaspătă de porc, topită.

O întrebăm de unde ştie tot acest reţetar popular? “Am tras cu urechea şi am prins totul” – ne răspunde. “De la mama mea, de la bunica, de la soacra mea. Ţin aceste reţete bătrîneşti şi le voi da mai departe cuiva din familie. Le voi lăsa nurorii mele, care deja ştie cîteva, pentru că mă ajută să le pregătesc.”

Primim, înainte de plecare, o “pernuţă” cu plante frumos mirositoare, un amestec de plante numai de mama Filica ştiut, să ne facă somnul odihnitor…

“Reţetarul bătrînesc” al mamei Filica e dovada continuităţii unei bucătării ancestrale. Ea pregăteşte, ca în vechime, “buruieni coapte” – din lăptucă, lobodă, mărar, frunze de ceapă, frunze de usturoi.

“Se toacă toate mărunt. Apoi se scoate carnea afumată de la borcan, se topeşte, se dă deoparte şi în grăsime se pune ceapa, apoi toate celelalte buruieni tocate (păstrăm la urmă frunzele de usturoi). Se lasă să fiarbă cu un pic de apă pînă scade bine, după care se adaugă carnea, usturoiul şi se condimentează cu piper şi ardei iute.”

Buruienile cu lapte se pregătesc primăvara, din ştevie, spanac, lobodă albă şi frunze de sfeclă albă, care se fierb împreună. Se căleşte separat ceapă verde şi-un buchet mare de mărar, se adaugă şi buruienile fierte (tocate), apoi laptele prins (lapte bătut).

“La un lighenaş de buruieni, pun 3-4 litri de lapte.” Se lasă de fierbe bine laptele, în clocot. “Merge cu mămăliguţă şi ardei iute, de minune!

Un leac de slăbit?
“Unele femei au încercat cu ardei iute, dar nu e bun! Altele au băut lămîie cu miere. Mult, pînă au făcut ciroză. Eu zic aşa: păstraţi-vă, reţineţi-vă de la mîncare multă şi grea, nu mîncaţi sosuri picante, mazăre, salată de vinete şi fasole. Dar să beţi multe ceaiuri de fructe de pădure sau din plante.” Mama Filica e de părere că nu există leac mai bun pentru slăbit decît… voinţa de a nu mînca din ceea ce vezi că “se pune” pe tine. Iar pentru oboseală – altă “boală universală a omului de azi” – te sfătuieşte să renunţi la cafea, înlocuind-o cu un ceai de busuioc, de cicoare sau de cimbru de grădină.

Sursa: revistafelicia

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page