Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — mai 7, 2013 at 22:38

Mă doare sufletul când văd oameni necăjiți

by

Mă doare sufletul când văd oameni necăjițiMă doare sufletul când văd oameni necăjiți, uitați de cei dragi, abandonați ca și cum ar fi niște obiecte vechi.
Și mă doare și mai rău când constat că numărul acelor persoane este în creștere… Nu vreau să mă gândesc ce se află în sufletul lor, cât de greu le este să stea singuri, între patru pereți, să nu aibă cu cine schimba o vorbă, să nu simtă alinare, iubire, protecție, să fie ai nimănui… să stea la mila altora… E trist… și e nedrept. Faptul că un om îmbătrânește nu înseamnă că trebuie dat uitării. Nu trebuie abandonat, ci trebuie îngrijit și iubit. Acel om ne-a fost de ajutor cândva, ne-a dat să mâncăm, ne-a oferit adăpost, ne-a educat, ne-a îmbrăcat, a avut grijă de noi, iar unii dintre noi îl „răsplătim” lăsându-l singur, fără să-l mai vizităm, fără să ne gândim dacă îi este frig, foame, dacă este sănătos sau bolnav. Iubiți-vă și prețuiți-vă bunicii, părinții până la sfârșitul vieții!
Nu uitați că toți vom îmbătrâni și riscăm, la rândul nostru să rămânem singuri, iar singurătatea e mai dureroasă decât ne putem imagina.

Mă doare sufletul când văd oameni necăjiți, uitați de cei dragi, abandonați ca și cum ar fi niște obiecte vechi.
Și mă doare și mai rău când constat că numărul acelor persoane este în creștere… Nu vreau să mă gândesc ce se află în sufletul lor, cât de greu le este să stea singuri, între patru pereți, să nu aibă cu cine schimba o vorbă, să nu simtă alinare, iubire, protecție, să fie ai nimănui… să stea la mila altora… E trist… și e nedrept. Faptul că un om îmbătrânește nu înseamnă că trebuie dat uitării. Nu trebuie abandonat, ci trebuie îngrijit și iubit. Acel om ne-a fost de ajutor cândva, ne-a dat să mâncăm, ne-a oferit adăpost, ne-a educat, ne-a îmbrăcat, a avut grijă de noi, iar unii dintre noi îl „răsplătim” lăsându-l singur, fără să-l mai vizităm, fără să ne gândim dacă îi este frig, foame, dacă este sănătos sau bolnav. Iubiți-vă și prețuiți-vă bunicii, părinții până la sfârșitul vieții!
Nu uitați că toți vom îmbătrâni și riscăm, la rândul nostru să rămânem singuri, iar singurătatea e mai dureroasă decât ne putem imagina.

Jurca Iulian

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page