De prin lume adunate — mai 10, 2014 at 19:06

Lumea virtuală este o lume, dar viața virtuală nu este o viață.

by

Vă îndemn doar să lăsați iluziile frumoase, să nu vă mai mulțumiți cu cafeluțe și prăjiturele virtuale, ci să îi întâlniți pe cei care v-au devenit prieteni, pentru a-i îmbrățișa și pupa cu adevărat, pentru a le auzi vocile, râsetele, pentru a le înțelege emoțiile privirilor, pe care cuvintele nu le vor putea reda niciodată, oricât de frumoase ar fi.

emotiiVă mai îndemn să ieșiți dintre cei 4 pereți, fiindcă natura abundă de sănătate și de frumusețe, pentru că afară nu sunt pericole, ci viața adevărată. Și vă mai îndemn să vă ridicați privirile din telefoane și din tablete atunci când sunteți pe afară, fiindcă ratați tot extraordinarul pe care îl poate oferi o ieșire: natura, oamenii, frumusețe, zâmbete…

Cred că a petrece timpul aici, în lumea virtuală este benefic în măsura în care există echilibru și timpul este folosit cu măsură și, pe cât se poate, constructiv…

Mi se pare trist că facebook a devenit o modalitate de a ucide timpul, cel mai prețios bun al nostru… Sunt oameni care susțin că nu au timp să citească o carte, dar care petrec ore în șir pe facebook, nefăcând nimic. Sunt oameni care spun că nu au prieteni cu care să iasă, dar se izolează în case și se complac în prietenii virtuale, nesigure.

Văd cu regret cum, încet, încet, din ce în ce mai mulți oameni se retrag în lumea virtuală și se amăgesc că trăiesc… Este doar irosire de timp, de visuri, de șanse, de viață. Nu știu de ce din ce în ce mai mulți aleg lumea virtuală în defavoarea celei reale… Poate că am devenit prea comozi să trăim cu adevărat, sau poate că experiențele de viață triste și dezamăgirile ne fac să fim temători și precauți, poate că ne lăsăm dominați de prejudecăți… nu știu. Poate că în spatele monitoarelor ne simțim în siguranță, nejudecați după false valori, nerespinși de cei care aleg după criterii superficiale, neexpuși riscurilor de a fi răniți și abandonați… Poate că aici, în lumea virtuală ne construim identități pe care le considerăm mai frumoase și mai atrăgătoare decât adevăratele noastre identități… asta este atât de greșit! Suntem atât de vii și de frumoși, avem atâtea de dăruit și de arătat lumii, suntem atât de dependenți de apropiere, de căldură sufletească, de iubire!

Mi-ar plăcea să cred că lumea virtuală este și va fi doar un loc unde să petrecem timp de calitate, cu oameni minunați pe care avem șansa să-i cunoaștem, un loc unde să împărtășim lucruri și emoții frumoase, unde să învățăm unii de la alții, dar nu singurul loc unde să socializăm, nu un refugiu unde să ne alinăm singurătatea, nu un loc de ucis timpul atât de prețios!

Lumea virtuală este într-adevăr o lume vie, care trăiește, respiră, iubește, urăște, dar viața virtuală NU este o viață…

Irina Binder
Insomnii

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.

You cannot copy content of this page